Gânduri din cabinet:

”Uneori mi se pare că timpul aleargă și nu pot ține pasul cu el. Și mă simt copleșită.

Uneori aș vrea să mă opresc și să stau fără să fac nimic, dar o voce îmi spune că așa ceva nu se face.” Cum să nu faci nimic? Înseamnă că pierzi timpul!”  Dar oare chiar așa e? Este mai bine dacă îmi pun pe lista o mie de lucruri și mă dau peste cap să le rezolv? Este mai bine dacă nu-mi iau timp pentru mine? Este mai bine dacă mă las pe ultimul loc?

Realizez că asta am tot făcut și că nu mi-e bine. Nu mă simt mai împlinită, nu am senzația că duc viața pe care mi-aș dori-o, într-un cuvânt nu sunt fericită. Și asta pentru că timpul nu stă pe loc, anii trec și eu nu găsesc niciodată momentul potrivit pentru a mă uita la mine, la ce vreau eu, la ce-mi face mie plăcere. Întotdeauna m-am uitat la ceilalți, la ce au ei nevoie și niciodată la mine. Pentru ei am avut întotdeauna timp, pentru mine, nu.

Așa că începând de astăzi decid că eu sunt cea mai importantă persoană pentru mine! De astăzi mă voi uita la mine, la ce am eu nevoie si abia după aceea la ceilalți! Pentru că timpul nu așteaptă!”