Arhive

”Învinge grijile” de Robert Leahy

La ”Colțul de lectura” avem astăzi ultima carte pe care am citit-o. Si pentru că mi s-a părut interesantă vreau să împărtășesc cu voi câteva impresii despre ea. Este vorba de cartea „Învinge grijile” de Robert Leahy.

Această carte este un ghid practic și eficient pentru a învăţa cum să facem față grijilor și anxietății care ne îngreunează viața de zi cu zi. Autorul promovează in carte strategii și tehnici clare pentru a depăși aceste stări și a ne bucura de o viață mai echilibrată și fericită, cartea devenind în acest fel un instrument esențial pentru toți cei care se confruntă cu stări de anxietate și griji frecvente.

Leahy pleacă de la premisa că deși grijile sunt parte integrantă a vieții noastre, ele pot deveni copleșitoare și distructive dacă nu știm să le gestionăm corespunzător. În această carte găsim explicate modalitățile prin care putem să ne identificăm tipurile de grijile pe care le avem, să înțelegem sursa lor și să găsim soluții eficiente pentru a le gestiona.

Prin intermediul unor exerciții practice și studii de caz, Leahy ne arată cum să identificăm grijile iraționale și să le înlocuim cu gânduri și comportamente sănătoase. De asemenea, el subliniază importanța comunicării deschise și eficiente în gestionarea grijilor și anxietății.

Modul în care grijile pot afecta sănătatea mentală și fizică este un alt aspect abordat în această carte. In acest context, autorul ne oferă sfaturi practice pentru a ne menține echilibrul și sănătatea mentală, precum meditația, exercițiile fizice regulate și alimentația sănătoasă.

Cu o abordare practică și echilibrată, autorul ne îndrumă să ne confruntăm cu grijile într-un mod pozitiv și să trăim o viață mai fericită și mai împlinită.

O parte importantă a cărții este dedicată modului în care putem să ne dezbărăm de obiceiurile dăunătoare care ne alimentează starea de anxietate, cum ar fi evitarea situațiilor care ne fac să ne simțim inconfortabil sau supraîncărcarea cu sarcini și responsabilități. Pentru asta trebuie să adoptăm o abordare mai echilibrată și să ne concentrăm pe ceea ce este în controlul nostru, în loc să ne lăsăm copleșiți de lucrurile pe care nu le putem schimba.

Este important să învățăm să ne gestionăm emoțiile, să ne relaxăm și să ne acordăm timp pentru activități care ne aduc bucurie și liniște. Leahy subliniază importanța respirației și a meditației pentru a ne calma mintea și a ne detensiona corpul.

Personal, această carte m-a ajutat să înțeleg mai bine natura grijilor mele și să îmi dezvolt abilitățile de a gestiona stresul și anxietatea. Am învățat că, de multe ori, grijile noastre sunt doar scenarii imaginate de mintea noastră și că putem să le confruntăm și să le depășim printr-o abordare rațională și echilibrată.

Închei cu o întrebare pentru voi: Cum puteți aplica învățăturile din „Învinge grijile” în viața voastră pentru a vă îmbunătăți starea de bine și a vă bucura mai mult de viață?

Sper că v-am trezit interesul! Lectură plăcută!

Așteptări

Nu întotdeauna ceea ce așteptăm să se întâmple se și întâmplă. A avea așteptări este firesc si nu cred că există cineva care să nu aibă așteptări. Ceea ce este greșit să ne setăm așteptări pornind de la dorințe și nu de la realitate. Așteptările trebuie să fie realiste, adică să fie în concordanță cu realitatea în care trăim. Nu pot să mă aștept ca lucrurile sau oamenii să fie așa cum cum îmi doresc eu. Prin simpla mea dorință nu pot schimba realitatea și oamenii nu se schimbă doar pentru că eu îmi doresc asta. De aceea setarea așteptărilor trebuie să fie calibrată la realitate. Altfel, nu este altceva decăt gândire magică și va sfârși cu o mare dezamăgire. Nu întotdeauna ceilalți sunt de vină pentru că așteptările noastre nu s-au îndeplinit, ci modul în care noi ne-am construit aceste așteptări nu a fost adecvat.

Visuri

Când suntem copii visăm să devenim doctori, profesori, să ne căsătorim și să avem o familie frumoasă, să ne facem o casă, să avem o mașină super tare etc. Câți dintre noi și le mai aduc aminte și dacă le-au urmat câți le chestionează pentru a vedea dacă sunt ale lor sau nu?

Visurile noastre ne sunt influențate de mediul în care creștem, de persoanele care sunt în preajma noastră. De multe ori visurile lor devin ale noastre și ne trezim la mijlocul vieții, uneori chiar la sfârșitul ei, că ceva lipsește, că parcă nu nu trăim viața care să ne împlinească cu totul.

Primul și singurul vis de care îmi aduc aminte de când eram foarte mică este acela de a deveni medic. Vara mergeam în vacanță la bunica la țară și vecina ei avea o fata care se apropia de 26 de ani și care era asistentă medicală. Îmi placea să merg la ea și pentru că îi plăceau copiii îmi povestea despre ce făcea ea la spital și eram fascinată de faptul că le făcea injecții pacienților sau le dădea pastile și ei se simțeau mai bine după aceea. Dar avea un regret, că nu a intrat la medicină și că nu a putut să devină medic. Și de acolo a încolțit în mintea mea ideea că este ceva nemaipomenit să fii medic și să-i faci bine pe oameni. Acesta era visul meu și l-am bagat intr-un sertar al memoriei și am uitat de el. L-am re-descoperit zilele trecute după ce am citit o carte care mi-a adus aminte de el. Mi-am dat seama că era ceva ce încolțise în mintea mea pentru că îmi plăcea de Nela și vroiam să fiu ca ea, să ajut oamenii. Din fericire nu l-am urmat și acum îmi dau seama că nu era pentru mine și nu m-ar fi făcut să fiu împlinită. Am găsit altă formă de a ajuta oamenii, aceea care mi se potrivește cu adevărat.

Stau și mă gândesc câți dintre noi nu au confundat visurile din copilărie ce le-au fost sădite de alții cu menirea în viață și au urmat o cale doar pentru că mama, tata, bunicii sau alte persoane importante au dorit să facă ceva în viață și nu au reușit și atunci noi, copiii, suntem cei care putem face ca aceste visuri să devină realitate. Însă a cui realitate? A noastră în niciun caz. Și de aici drame, vieți trăite fără a simți că sunt ale noastre, sensuri și direcții greșite și totul dintr-o simplă conjuctură de mediu. Ca adulți însă avem datoria să ne uităm la noi și la viața noastră atunci când simțim că ceva lipsește și să fim corecți cu noi înșine atunci când răspundem la întrebarea: Și eu a cui viață o trăiesc? Unde sunt EU în acestă poveste?

Cărțile și viața

Unele cărți lasă urme în viața ta. În ele te regăsești atât de bine printre cuvintele pe care le citești încât uiți că de fapt nu e despre tine. Altele te înghesuie într-un colț, cu spatele la perete și îți trântesc în fața o oglindă și oricât te-ai feri nu ai cum sa te sustragi, trebuie sa te uiți la tine. Altele scot la iveală temer, îndoieli, întrebări la care ți-a fost frică să răspunzi. Sunt cărți care îți spun ceva despre tine, unele mai mult decât altele. O carte îți poate oferi, uneori, răspunsul la o întrebare și poate naște ea însăși întrebări pe care nu ai avut timp sau curaj să ți le pui. Citesc acum o astfel de carte și răspunsurile pe care mi le dă nasc întrebări ale căror răspunsuri le bănuiam încă de ceva vreme, dar nu am avut niciodată curajul de a le recunoaște. Este o minunată invitație la a privi viața dintr-o altă perspectivă și de hotărâ ce faci de acum încolo!

Ni se pare adesea că ceea ce facem nu este important sau că nu facem bine ceea ce facem. Și atunci ne judecăm, ne punem etichete de genul”nu sunt in stare”, ”nu pot” sau ”nu stiu” fară să realizăm că de fapt ele nu ne aparțin. Sunt lucruri pe care le-am auzit de atâtea ori în trecut, spuse uneori poate nu cu rea intenție, dar noi le-am asimilat și integrat ca fiind parte din noi. Și astfel am ajuns la vârsta adultă să credem că într-adevăr așa suntem, să căutăm și să bifăm numai situațiile care ne validează etichetele, trecându-le cu vederea pe cele care le infirmă. Ne-am obișnuit să vedem cu ușurință tot ceea ce nu merge și să considerăm normal și fără importanță când ceva merge bine. Dacă și ție ți se intâmplă asta când vei face o schimbare în modul de a te vedea și a percepe evenimentele din viața ta?

Schimbare

De câte ori nu ai hotărât să faci ceva, să schimbi ceva și desi îți doreai nu ai reușit. De câte ori nu ai avut următorul dialog interior: ”Imi doresc schimbarea și cu toate astea nu fac nimic. În fiecare zi îmi propun: De mâine voi face cutare și cutare lucru! Si tot amân acest moment. Sau mă apuc să fac ce îmi propun și mă țin e doar o perioadă limittă de timp. După aceea intervine ceva și o zi sar peste a face și de aici pornește efectul bulgărelui de zăpadă. Îmi zic : Astăzi nu am putut face ce aveam de facut, o să recuperez mâine și pentru azi!” Si de fapt, nici mâine nu faci și se ajunge să fie restante prea multe zile și atunci nu mai faci nimic.

O alternativă sănătoasă ar fi să nu renunți, să te apuci din punctul în care ai întrerupt, să nu-ți mai impui să recuperezi, ci doar să mergi mai departe. Dacă pe parcurs se dovedește că poți recupera ceea ce nu ai facut este ideal, dacă nu, important este să termini și să-ți îndeplineți obiectivul. Altfel, nu faci altceva decât să-ți întărești convingerea că nu poți face, că este prea greu, că nu ești în stare și ajungi să validezi un comportament pe care ai vrea să-l schimbi..