Arhive

Impactul tehnologiei și rețelelor sociale asupra adolescenților: oportunități și riscuri

În era digitală, tehnologia și rețelele sociale au devenit o parte integrantă a vieții adolescenților, având influențe puternice asupra dezvoltării lor, atât pozitive, cât și negative.

Tehnologia oferă oportunități unice pentru învățare și conectare. Adolescenții pot accesa informații educative, participa la cursuri online și explora interese diverse prin intermediul internetului.

Rețelele sociale facilitează relațiile de prietenie și oferă suport emoțional, mai ales pentru cei care se simt izolați în viața reală. Grupurile online de suport și comunitățile virtuale sunt resurse valoroase pentru adolescenții care caută înțelegere și sprijin.

În același timp, există riscuri asociate cu utilizarea excesivă a tehnologiei și rețelelor sociale. Cyberbullying-ul, comparațiile sociale și presiunea de a prezenta o imagine perfectă pot afecta negativ stima de sine și sănătatea mentală a adolescenților.

Timpul excesiv petrecut în fața ecranelor poate duce la izolare socială, probleme de somn și scăderea performanțelor școlare. Este esențial ca părinții și educatorii să monitorizeze și să regleze utilizarea tehnologiei, promovând echilibrul și conștientizarea riscurilor.

Educația digitală este deosebit de importantă pentru a-I învăța si ajuta pe adolescenți să navigheze în siguranță în lumea digitală. Programele școlare și campaniile de conștientizare pot oferi adolescenților informații despre securitatea online, despre gestionarea timpului petrecut în mediul digital și despre importanța unei utilizări responsabile a tehnologiei. Dezvoltarea gândirii critice și a competențelor digitale îi poate ajuta pe tineri să evite capcanele internetului și să beneficieze de oportunitățile acestuia.

Este evident că integrarea tehnologiei și a rețelelor sociale în viața adolescenților nu poate fi evitată, astfel încât abordarea optimă a acestei probleme implică educație și supraveghere atentă. Dezvoltarea unui comportament responsabil în mediul online necesită eforturi concertate din partea părinților, educatorilor și a comunității în ansamblu. Părinții joacă un rol crucial în modelarea obiceiurilor digitale sănătoase. Prin dialog deschis și constant cu copiii lor, aceștia pot încuraja utilizarea tehnologiei într-un mod echilibrat și conștient. Monitorizarea activităților online și stabilirea unor limite clare pentru timpul petrecut în fața ecranelor sunt măsuri esențiale pentru a preveni dependența și efectele negative asupra sănătății mentale.

Educația formală trebuie să includă aspecte legate de siguranța online și competențele digitale. Școlile pot organiza ateliere și sesiuni de informare care să abordeze subiecte precum prevenirea cyberbullying-ului, protejarea informațiilor personale și recunoașterea informațiilor false. Astfel, adolescenții vor fi mai bine pregătiți să navigheze în siguranță pe internet și să utilizeze tehnologia într-un mod benefic.

Pe lângă educația formală, este important ca adolescenții să fie încurajați să participe la activități offline care promovează dezvoltarea personală și socială. Activitățile sportive, voluntariatul și hobby-urile pot oferi alternative sănătoase la timpul petrecut în mediul virtual, contribuind la un stil de viață echilibrat.

Ne place sau nu, trebuie să recunoaștem că tehnologia și rețelele sociale au un impact semnificativ asupra vieții adolescenților, cu influențe atât pozitive, cât și negative. Prin educație, monitorizare și încurajarea unui comportament responsabil, se poate maximiza potențialul benefic al acestor instrumente, minimizând în același timp riscurile asociate. Este o responsabilitate colectivă să ghidăm adolescenții în această eră digitală, asigurându-ne că sunt bine echipați pentru a face față provocărilor și a profita de oportunitățile oferite de tehnologie.

Strategii pentru dezvoltarea sănătății emoționale și sociale a adolescenților

In dezvoltarea sănătoasă a adolescenților, sunt cruciale implicarea activă a părinților, educația emoțională și socială, promovarea unui mediu școlar suportiv și implicarea în comunitate. De asemenea, suportul psihologic și consilierea sunt de ajutor pentru adolescenții care se confruntă cu probleme emoționale sau comportamentale. Pentru a maximiza influențele pozitive și a minimiza riscurile asociate cu anturajul și mediul, este esențial să implementăm strategii specifice care să sprijine dezvoltarea sănătoasă a adolescenților.

Implicarea activă a părinților

Părinții joacă un rol esențial în ghidarea adolescenților prin această perioadă complexă. Este important ca părinții să fie implicați activ în viața copiilor lor, să comunice deschis și să stabilească limite clare, dar și să ofere suport emoțional. Încurajarea dialogului despre prietenii și experiențele adolescentului poate ajuta la identificarea influențelor negative și la promovarea celor pozitive.

Educația emoțională și socială

Educația formală și informală ar trebui să includă programe de dezvoltare a abilităților emoționale și sociale. Aceste programe pot învăța adolescenții cum să recunoască și să gestioneze emoțiile, cum să comunice eficient și cum să rezolve conflictele în mod constructiv. De asemenea, pot ajuta adolescenții să dezvolte o gândire critică și să facă alegeri informate, reducând astfel susceptibilitatea la presiunea anturajului negativ.

Crearea unui mediu școlar suportiv

Școlile au responsabilitatea de a crea un mediu sigur și suportiv pentru toți elevii. Profesorii și consilierii școlari pot juca un rol crucial în monitorizarea dinamicilor de grup și în intervenția în cazurile de bullying sau alte comportamente dăunătoare. Programele de mentorat și activitățile extracurriculare pot oferi adolescenților oportunități de a-și dezvolta pasiunile și de a-și forma relații pozitive.

Implicarea în comunitate

Participarea la activități comunitare poate oferi adolescenților un sentiment de apartenență și de responsabilitate. Programele de voluntariat, sporturile și cluburile de interes pot oferi adolescenților oportunități de a-și dezvolta abilitățile și de a forma relații sănătoase. De asemenea, acestea pot ajuta la construirea unei rețele de suport dincolo de familia și școala imediată.

Suport psihologic și consiliere

Adolescenții care se confruntă cu probleme emoționale sau comportamentale pot beneficia de suport psihologic și consiliere. Terapia individuală sau de grup poate oferi un spațiu sigur pentru adolescenți să-și exploreze sentimentele și să dezvolte strategii de coping. Consilierii și terapeuții pot colabora cu familiile și școlile pentru a asigura un suport holistic și coerent.

ATACURILE DE PANICĂ: ÎNȚELEGERE ȘI STRATEGII EFICIENTE DE GESTIONARE

Atacurile de panică reprezintă una dintre cele mai înfricoșătoare și debilitante experiențe pe care o persoană le poate avea. Ele pot apărea brusc și pot include simptome fizice intense, cum ar fi palpitațiile, transpirația, tremurul și senzația de sufocare. Înțelegerea acestor atacuri și dezvoltarea strategiilor eficiente de gestionare sunt esențiale pentru a ajuta persoanele afectate să își recâștige controlul asupra vieții lor.

Ce sunt atacurile de panică?

Atacurile de panică sunt episoade bruște de frică intensă care declanșează reacții fizice severe atunci când nu există un pericol real sau o cauză aparentă. Aceste atacuri pot fi extrem de înspăimântătoare, iar persoanele care le experimentează pot simți că pierd controlul, că suferă un atac de cord, că vor înnebuni sau chiar că sunt pe cale să moară. Deși atacurile de panică nu pun în pericol viața, ele pot afecta semnificativ calitatea vieții unei persoane.

Simptomele comune ale unui atac de panică includ:

– Palpitații sau ritm cardiac accelerat

– Transpirație excesivă

– Tremurături sau senzație de tremur

– Senzația de sufocare sau de nod în gât

– Durere în piept

– Greață sau disconfort abdominal

– Amețeală, senzație de leșin

– Frisoane sau bufeuri de căldură

– Senzație de amorțeală sau furnicături

– Sentimente de irealitate (derealizare) sau de detașare de sine (depersonalizare)

– Frică intensă de a pierde controlul sau de a muri

Cauzele atacurilor de panică

Atacurile de panică sunt episoade de frică intensă care pot apărea brusc și aparent fără avertisment. Deși atacurile de panică sunt recunoscute pe scară largă, cauzele lor nu sunt întotdeauna pe deplin înțelese. În acest articol, vom explora în detaliu factorii care pot contribui la apariția atacurilor de panică, inclusiv factorii genetici, biologici, psihologici și de mediu.

Factori Genetici

Studiile au arătat că predispoziția la atacuri de panică și tulburări de panică poate fi moștenită. Dacă un membru al familiei suferă de tulburări de panică, riscul de a dezvolta și tu aceste probleme este mai mare. Cercetările genetice sugerează că anumite gene pot contribui la sensibilitatea crescută la anxietate și panică. De exemplu, variațiile în genele care reglează neurotransmițătorii, precum serotonina și GABA (acidul gama-aminobutiric), pot influența riscul de atacuri de panică.

Factori Biologici

Neurotransmițători

Neurotransmițătorii sunt substanțe chimice din creier care transmit semnale între neuroni. Dezechilibrele în neurotransmițători precum serotonina, norepinefrina și GABA pot juca un rol crucial în apariția atacurilor de panică. Serotonina, în special, este cunoscută pentru rolul său în reglarea stării de spirit și anxietății. O deficiență sau un dezechilibru în nivelurile de serotonină poate contribui la simptomele de panică.

Disfuncții ale axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale (HPA)

Axa HPA este un sistem complex care controlează răspunsul organismului la stres. Disfuncțiile în această axă pot duce la o reacție exagerată la stres și, implicit, la apariția atacurilor de panică. Persoanele cu o axă HPA hiperactivă pot experimenta niveluri mai ridicate de cortizol, hormonul stresului, ceea ce poate contribui la simptomele de panică.

Factori anatomici

Anumite structuri cerebrale, cum ar fi amigdala, care este implicată în procesarea fricii și a emoțiilor, pot fi hiperactive în cazul persoanelor care suferă de atacuri de panică. Studiile imagistice au arătat că persoanele cu tulburări de panică pot avea o activitate crescută în amigdala și în alte regiuni ale creierului implicate în răspunsul la stres.

Factori Psihologici

Experiențe traumatice

Evenimentele traumatice, cum ar fi abuzul fizic sau emoțional, moartea unei persoane dragi sau un accident grav, pot crește riscul de a dezvolta atacuri de panică. Aceste experiențe pot lăsa cicatrici emoționale adânci, care, în momente de stres, pot declanșa atacuri de panică.

Stres cronic

Stresul cronic și suprasolicitarea pot epuiza resursele emoționale și fizice ale unei persoane, făcând-o mai vulnerabilă la atacuri de panică. Presiunile legate de muncă, relații sau alte responsabilități zilnice pot contribui la un nivel crescut de anxietate, care, la rândul său, poate declanșa atacuri de panică.

Trăsături de personalitate

Anumite trăsături de personalitate pot predispune o persoană la atacuri de panică. De exemplu, persoanele care sunt mai predispuse la anxietate, perfecționism sau care au tendința de a rumina asupra problemelor sunt mai susceptibile să experimenteze atacuri de panică. Aceste trăsături pot amplifica răspunsul la stres și anxietate, crescând probabilitatea unui atac de panică.

Factori de Mediu

Stilul de viață

Un stil de viață nesănătos, inclusiv lipsa exercițiilor fizice, alimentația neadecvată și consumul excesiv de cafeină, alcool sau droguri, poate crește riscul de atacuri de panică. De exemplu, cafeina poate stimula sistemul nervos central și poate induce simptome similare cu cele ale unui atac de panică, cum ar fi palpitațiile și tremuratul.

Schimbări majore în viață

Schimbările majore în viață, cum ar fi mutarea într-un alt oraș, schimbarea locului de muncă, divorțul sau nașterea unui copil, pot crea un nivel semnificativ de stres și anxietate. Aceste schimbări pot destabiliza rutina și securitatea unei persoane, făcând-o mai vulnerabilă la atacuri de panică.

Excesul de informație și tehnologia

În era digitală, suntem bombardați constant cu informații și stimuli din diverse surse, cum ar fi rețelele sociale, știrile și email-urile. Acest exces de informație poate contribui la un nivel crescut de stres și anxietate. De asemenea, tehnologia poate afecta calitatea somnului, care este esențială pentru menținerea unui echilibru emoțional sănătos.

Interacțiunea Factorilor Multipli

Este important să subliniem că atacurile de panică sunt adesea rezultatul interacțiunii complexe între factorii genetici, biologici, psihologici și de mediu. De exemplu, o persoană poate avea o predispoziție genetică la anxietate, care este amplificată de un dezechilibru chimic în creier și de un nivel crescut de stres la locul de muncă. Înțelegerea acestei interacțiuni complexe poate ajuta la dezvoltarea unor strategii de tratament mai eficiente și personalizate.

Cum să gestionăm atacurile de panică

Gestionarea atacurilor de panică implică o combinație de strategii pe termen scurt și pe termen lung. Iată câteva tehnici eficiente care pot ajuta la controlul și reducerea frecvenței și intensității atacurilor de panică.

Tehnici pe termen scurt

  • Controlul respirației  

Respirația profundă și lentă poate ajuta la calmarea sistemului nervos și la reducerea simptomelor fizice ale unui atac de panică. Iată o tehnică simplă de respirație:

– Inspiră adânc pe nas, numărând până la patru.

– Ține-ți respirația timp de patru secunde.

– Expiră lent pe gură, numărând până la patru.

– Repetă acest proces de câteva ori, concentrându-te pe ritmul respirației.

  • Focalizarea atenției  

Schimbarea focusului de la senzațiile interne la mediul înconjurător poate ajuta la reducerea intensității atacului de panică. Iată câteva tehnici de focalizare a atenției:

– Observă cinci lucruri pe care le poți vedea.

– Ascultă patru sunete pe care le poți auzi.

– Atinge trei lucruri pe care le poți simți.

– Identifică două lucruri pe care le poți mirosi.

– Gustează un lucru pe care îl poți gusta.

  • Utilizarea afirmațiilor pozitive  

Repetarea unor afirmații pozitive poate ajuta la contracararea gândurilor negative și catastrofice care alimentează atacul de panică. Exemple de afirmații pozitive includ:

– „Acest sentiment va trece.”

– „Sunt în siguranță chiar acum.”

– „Pot să gestionez această situație.”

  • Practicarea relaxării musculare progresive  

Relaxarea musculară progresivă implică tensionarea și apoi relaxarea diferitelor grupuri musculare din corp. Această tehnică poate ajuta la reducerea tensiunii și la inducerea unui sentiment de calm.

Tehnici pe termen lung

  • Terapia cognitiv-comportamentală (TCC)  

Terapia cognitiv-comportamentală este una dintre cele mai eficiente forme de terapie pentru atacurile de panică și tulburările de panică. TCC se concentrează pe identificarea și schimbarea gândurilor și comportamentelor negative care contribuie la anxietate. Prin TCC, pacienții învață să-și restructureze gândirea și să dezvolte strategii sănătoase de gestionare a stresului.

  • Exerciții fizice regulate  

Activitatea fizică regulată poate reduce anxietatea și poate îmbunătăți starea de spirit prin eliberarea de endorfine, substanțe chimice naturale care promovează un sentiment de bine. Exercițiile fizice regulate, cum ar fi mersul pe jos, alergatul, înotul sau yoga, pot ajuta la reducerea frecvenței și intensității atacurilor de panică.

  • Meditația și mindfulness  

Practicile de mindfulness și meditație pot ajuta la dezvoltarea conștientizării momentului prezent și la reducerea reacțiilor de stres. Tehnici precum meditația ghidată, scanarea corpului și mindfulness-ul în activitățile zilnice pot ajuta la reducerea anxietății pe termen lung.

  • Adoptarea unui stil de viață sănătos  

Un stil de viață sănătos poate avea un impact semnificativ asupra reducerii anxietății. Acest lucru include o dietă echilibrată, somn adecvat și evitarea substanțelor care pot agrava anxietatea, cum ar fi cafeina, alcoolul și nicotina. De asemenea, este important să gestionăm stresul zilnic prin tehnici de relaxare, hobby-uri și activități recreative.

  • Suportul social  

Sprijinul social este esențial pentru gestionarea anxietății. A avea persoane de încredere cu care să discutăm și să împărtășim experiențele noastre poate reduce sentimentul de izolare și poate oferi confort emoțional. Grupurile de suport pentru anxietate și panică pot fi de asemenea utile, oferind un spațiu sigur pentru a discuta și a învăța din experiențele altora.

  • Medicamente  

În unele cazuri, medicamentele pot fi necesare pentru a gestiona simptomele severe ale atacurilor de panică. Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) și benzodiazepinele sunt două clase de medicamente frecvent utilizate pentru tratarea tulburărilor de panică. Este important să discutați cu un medic despre opțiunile de tratament și să urmați recomandările profesionale.

Atacurile de panică sunt o problemă complexă, cu cauze multiple și interconectate. Înțelegerea acestor cauze și a modului în care ele interacționează poate ajuta la dezvoltarea unor strategii de tratament mai eficiente. Abordările psihologice, intervențiile farmacologice și schimbările în stilul de viață pot contribui toate la reducerea frecvenței și intensității atacurilor de panică. Cu sprijinul adecvat și tratamentul potrivit, persoanele care suferă de atacuri de panică pot învăța să își gestioneze simptomele și să își îmbunătățească calitatea vieții.

”Învinge grijile” de Robert Leahy

La ”Colțul de lectura” avem astăzi ultima carte pe care am citit-o. Si pentru că mi s-a părut interesantă vreau să împărtășesc cu voi câteva impresii despre ea. Este vorba de cartea „Învinge grijile” de Robert Leahy.

Această carte este un ghid practic și eficient pentru a învăţa cum să facem față grijilor și anxietății care ne îngreunează viața de zi cu zi. Autorul promovează in carte strategii și tehnici clare pentru a depăși aceste stări și a ne bucura de o viață mai echilibrată și fericită, cartea devenind în acest fel un instrument esențial pentru toți cei care se confruntă cu stări de anxietate și griji frecvente.

Leahy pleacă de la premisa că deși grijile sunt parte integrantă a vieții noastre, ele pot deveni copleșitoare și distructive dacă nu știm să le gestionăm corespunzător. În această carte găsim explicate modalitățile prin care putem să ne identificăm tipurile de grijile pe care le avem, să înțelegem sursa lor și să găsim soluții eficiente pentru a le gestiona.

Prin intermediul unor exerciții practice și studii de caz, Leahy ne arată cum să identificăm grijile iraționale și să le înlocuim cu gânduri și comportamente sănătoase. De asemenea, el subliniază importanța comunicării deschise și eficiente în gestionarea grijilor și anxietății.

Modul în care grijile pot afecta sănătatea mentală și fizică este un alt aspect abordat în această carte. In acest context, autorul ne oferă sfaturi practice pentru a ne menține echilibrul și sănătatea mentală, precum meditația, exercițiile fizice regulate și alimentația sănătoasă.

Cu o abordare practică și echilibrată, autorul ne îndrumă să ne confruntăm cu grijile într-un mod pozitiv și să trăim o viață mai fericită și mai împlinită.

O parte importantă a cărții este dedicată modului în care putem să ne dezbărăm de obiceiurile dăunătoare care ne alimentează starea de anxietate, cum ar fi evitarea situațiilor care ne fac să ne simțim inconfortabil sau supraîncărcarea cu sarcini și responsabilități. Pentru asta trebuie să adoptăm o abordare mai echilibrată și să ne concentrăm pe ceea ce este în controlul nostru, în loc să ne lăsăm copleșiți de lucrurile pe care nu le putem schimba.

Este important să învățăm să ne gestionăm emoțiile, să ne relaxăm și să ne acordăm timp pentru activități care ne aduc bucurie și liniște. Leahy subliniază importanța respirației și a meditației pentru a ne calma mintea și a ne detensiona corpul.

Personal, această carte m-a ajutat să înțeleg mai bine natura grijilor mele și să îmi dezvolt abilitățile de a gestiona stresul și anxietatea. Am învățat că, de multe ori, grijile noastre sunt doar scenarii imaginate de mintea noastră și că putem să le confruntăm și să le depășim printr-o abordare rațională și echilibrată.

Închei cu o întrebare pentru voi: Cum puteți aplica învățăturile din „Învinge grijile” în viața voastră pentru a vă îmbunătăți starea de bine și a vă bucura mai mult de viață?

Sper că v-am trezit interesul! Lectură plăcută!

Așteptări

Nu întotdeauna ceea ce așteptăm să se întâmple se și întâmplă. A avea așteptări este firesc si nu cred că există cineva care să nu aibă așteptări. Ceea ce este greșit să ne setăm așteptări pornind de la dorințe și nu de la realitate. Așteptările trebuie să fie realiste, adică să fie în concordanță cu realitatea în care trăim. Nu pot să mă aștept ca lucrurile sau oamenii să fie așa cum cum îmi doresc eu. Prin simpla mea dorință nu pot schimba realitatea și oamenii nu se schimbă doar pentru că eu îmi doresc asta. De aceea setarea așteptărilor trebuie să fie calibrată la realitate. Altfel, nu este altceva decăt gândire magică și va sfârși cu o mare dezamăgire. Nu întotdeauna ceilalți sunt de vină pentru că așteptările noastre nu s-au îndeplinit, ci modul în care noi ne-am construit aceste așteptări nu a fost adecvat.

Visuri

Când suntem copii visăm să devenim doctori, profesori, să ne căsătorim și să avem o familie frumoasă, să ne facem o casă, să avem o mașină super tare etc. Câți dintre noi și le mai aduc aminte și dacă le-au urmat câți le chestionează pentru a vedea dacă sunt ale lor sau nu?

Visurile noastre ne sunt influențate de mediul în care creștem, de persoanele care sunt în preajma noastră. De multe ori visurile lor devin ale noastre și ne trezim la mijlocul vieții, uneori chiar la sfârșitul ei, că ceva lipsește, că parcă nu nu trăim viața care să ne împlinească cu totul.

Primul și singurul vis de care îmi aduc aminte de când eram foarte mică este acela de a deveni medic. Vara mergeam în vacanță la bunica la țară și vecina ei avea o fata care se apropia de 26 de ani și care era asistentă medicală. Îmi placea să merg la ea și pentru că îi plăceau copiii îmi povestea despre ce făcea ea la spital și eram fascinată de faptul că le făcea injecții pacienților sau le dădea pastile și ei se simțeau mai bine după aceea. Dar avea un regret, că nu a intrat la medicină și că nu a putut să devină medic. Și de acolo a încolțit în mintea mea ideea că este ceva nemaipomenit să fii medic și să-i faci bine pe oameni. Acesta era visul meu și l-am bagat intr-un sertar al memoriei și am uitat de el. L-am re-descoperit zilele trecute după ce am citit o carte care mi-a adus aminte de el. Mi-am dat seama că era ceva ce încolțise în mintea mea pentru că îmi plăcea de Nela și vroiam să fiu ca ea, să ajut oamenii. Din fericire nu l-am urmat și acum îmi dau seama că nu era pentru mine și nu m-ar fi făcut să fiu împlinită. Am găsit altă formă de a ajuta oamenii, aceea care mi se potrivește cu adevărat.

Stau și mă gândesc câți dintre noi nu au confundat visurile din copilărie ce le-au fost sădite de alții cu menirea în viață și au urmat o cale doar pentru că mama, tata, bunicii sau alte persoane importante au dorit să facă ceva în viață și nu au reușit și atunci noi, copiii, suntem cei care putem face ca aceste visuri să devină realitate. Însă a cui realitate? A noastră în niciun caz. Și de aici drame, vieți trăite fără a simți că sunt ale noastre, sensuri și direcții greșite și totul dintr-o simplă conjuctură de mediu. Ca adulți însă avem datoria să ne uităm la noi și la viața noastră atunci când simțim că ceva lipsește și să fim corecți cu noi înșine atunci când răspundem la întrebarea: Și eu a cui viață o trăiesc? Unde sunt EU în acestă poveste?

Cărțile și viața

Unele cărți lasă urme în viața ta. În ele te regăsești atât de bine printre cuvintele pe care le citești încât uiți că de fapt nu e despre tine. Altele te înghesuie într-un colț, cu spatele la perete și îți trântesc în fața o oglindă și oricât te-ai feri nu ai cum sa te sustragi, trebuie sa te uiți la tine. Altele scot la iveală temer, îndoieli, întrebări la care ți-a fost frică să răspunzi. Sunt cărți care îți spun ceva despre tine, unele mai mult decât altele. O carte îți poate oferi, uneori, răspunsul la o întrebare și poate naște ea însăși întrebări pe care nu ai avut timp sau curaj să ți le pui. Citesc acum o astfel de carte și răspunsurile pe care mi le dă nasc întrebări ale căror răspunsuri le bănuiam încă de ceva vreme, dar nu am avut niciodată curajul de a le recunoaște. Este o minunată invitație la a privi viața dintr-o altă perspectivă și de hotărâ ce faci de acum încolo!

Ni se pare adesea că ceea ce facem nu este important sau că nu facem bine ceea ce facem. Și atunci ne judecăm, ne punem etichete de genul”nu sunt in stare”, ”nu pot” sau ”nu stiu” fară să realizăm că de fapt ele nu ne aparțin. Sunt lucruri pe care le-am auzit de atâtea ori în trecut, spuse uneori poate nu cu rea intenție, dar noi le-am asimilat și integrat ca fiind parte din noi. Și astfel am ajuns la vârsta adultă să credem că într-adevăr așa suntem, să căutăm și să bifăm numai situațiile care ne validează etichetele, trecându-le cu vederea pe cele care le infirmă. Ne-am obișnuit să vedem cu ușurință tot ceea ce nu merge și să considerăm normal și fără importanță când ceva merge bine. Dacă și ție ți se intâmplă asta când vei face o schimbare în modul de a te vedea și a percepe evenimentele din viața ta?

Schimbare

De câte ori nu ai hotărât să faci ceva, să schimbi ceva și desi îți doreai nu ai reușit. De câte ori nu ai avut următorul dialog interior: ”Imi doresc schimbarea și cu toate astea nu fac nimic. În fiecare zi îmi propun: De mâine voi face cutare și cutare lucru! Si tot amân acest moment. Sau mă apuc să fac ce îmi propun și mă țin e doar o perioadă limittă de timp. După aceea intervine ceva și o zi sar peste a face și de aici pornește efectul bulgărelui de zăpadă. Îmi zic : Astăzi nu am putut face ce aveam de facut, o să recuperez mâine și pentru azi!” Si de fapt, nici mâine nu faci și se ajunge să fie restante prea multe zile și atunci nu mai faci nimic.

O alternativă sănătoasă ar fi să nu renunți, să te apuci din punctul în care ai întrerupt, să nu-ți mai impui să recuperezi, ci doar să mergi mai departe. Dacă pe parcurs se dovedește că poți recupera ceea ce nu ai facut este ideal, dacă nu, important este să termini și să-ți îndeplineți obiectivul. Altfel, nu faci altceva decât să-ți întărești convingerea că nu poți face, că este prea greu, că nu ești în stare și ajungi să validezi un comportament pe care ai vrea să-l schimbi..

lumina si mareCui nu-i place lumina, lumina oglindită pe luciul apei, sau odihnindu-se pe vărfurile ninse ale munților, sau lumina jucăușă ce se ascunde și apare prin frunzișul copacilor?! Sau aceea imagine relaxantă de la malul marii, într-o zi cu soare, cu lumina dansând pe valuri? Este atâta liniște când privești lumina, dar în același timp nu poți să nu te înfiori gândindu-te la forța ei. Lumina este viață, este energie, este curgere, este timp! Și cu toate astea, și ea, atotputernica lumină nu este veșnică. În fiecare zi își recunoaște înfrângerea și-și trăiește propria moarte, pentru ca a doua zi să se nască din nou și din nou, într-o ordine prestabilită și imuabilă. Privind-o în dansul acesta veșnic nu poți să nu te gândești că, de fapt, supremația nu o are puterea ci echilibrul!

Inima vs minte

‘Intr-o relație, ce este mai important, creierul sau inima? m-a întrebat o clientă. De fiecare dată când am ales cu inima am suferit, dar nici când am ascultat de minte nu a fost mai bine.’ Draga mea, ascultă-ți inima ori de câte ori poți, dar cu măsură. Uneori, mintea ne joacă feste, găsește justificări, caută confirmări, face raționamente. Dar și inima vrea să-și impună supremația, ne îndeamnă să trecem cu vederea lucruri care ne deranjează, ne ține prinși într-o buclă din care ieșim cu greu, vrea să vadă așteptările noastre devenind nepărat realitate. Asistăm la o ”întrecere” între inimă și minte, iar noi suntem prinsi în mijlocul ei. Cred că soluția ideală este să găsești un echilibru între inimă și minte, să nu renunți la una în favoarea celeilalte, ci să cauți întotdeauna acele căi prin care tu să fii bine, să faci tot ceea ce ține de tine pentru tine, pentru celălalt și pentru relație. Niciodată să nu pui mai mult într-o parte și întotdeauna să știi ce vrei. Când știi ce vrei poți acționa și face ceea ce depinde de tine; ceea ce nu ține de tine nu este în puterea ta și a încerca să schimbi este ca și cum te-ai lupta cu morile de vânt. Să ai în vedere doar ”Ce pot face eu?” și nu ”Celălalt trebuie să …”. Făcând tu ceva la capătul tău de relație, într-un echilibru între ceea ce inima ta vrea și mintea ta te ghidează, se schimbă relația și vei determina o schimbare și la celălalt capăt, iar celălalt va face și el o schimbare, sau nu. Dar tu vei ști că ai făcut tot ce ținea de tine. Relația este precum un dans în doi, fiecare își adaptează ritmul în funcție de melodie și de celălalt, până se ajunge la armonie. Inima spune da, mintea spune adesea nu, dar între aceste două există o infinitate de posibilități din care tu poți alege.

Sursa foto:qbebe.ro

Muzica

Imi place sa ascult muzica atunci cand lucrez: un fond sonor discret care sa-ti mangaie simturile si sa te ajute sa intri in contact cu tine. Studiile au aratat ca muzica are valoare terapeutica, insa pentru mine muzica este mult mai mult. Am melodii care sunt precum fotografiile, sunt asociate cu locuri, persoane, evenimente si de fiecare data cand le ascult retraiesc emotiile de atunci. Unele sunt legate de emotii placute, altele nu. De fapt, daca stau si ma gandesc creierul meu a retinut doar asocierile placute. Nu-mi aduc aminte de nicio melodie pe care sa o asociez cu ceva neplacut. Pentru mine muzica este lumina si energie, ma ajuta sa ma concentrez, sa ma transpun intr-o stare buna si sa fiu astfel capabila sa le spun celor de langa mjne cat de importanti sunt pentru mine si cat de mult inseamna prezenta lor in viata mea. Muzica ma ajuta sa fiu in contact cu emotiile, imi limpezeste gandurile si ma apara de impulsivitate. Legatura mea cu muzica a fost din totdeauna speciala si asa va ramane. Pentru tine ce inseamna muzica?

Masti

Ciripitul vesel al vrabiuțelor mă însoțește în ritualul de fiecare dimineață facând mai plăcut timpul în care îmi beau cafeaua și citesc ultimele știri. Le privesc cum se foiesc voioase prin iarbă sau prin copaci. Nu stau decît atunci când ciripesc și fac asta cu toată seriozitatea de care sunt în stare. Privit din afară totul pare o agitație continuă și totuși atât de plină de calm și armonie. Oare cum reușesc? Este întrebarea pe care mi-o pun de fiecare dată când le privesc. Răspunsul este mai simplu decât aș vrea să recunosc: sunt autentice, nu se ascund în spatele aparențelor, dacă sunt vesele ciripitul lor e vesel, dacă sunt agitate sau supărate, cirirpitul lor exprimă acest lucru. Păsările nu poartă măști. In schimb noi, oamenii, purtăm o mulțime de măști pe care le schimbăm între ele în funcție de cum vrem să fim percepuți de ceilalți. Vrem să părem buni, veseli, fericiți, chiar dacă în suflet amărăciunea și nemulțumirea sapă și lasă urme; urmele lor nu le lăsăm să transpară în afară, doar măștile sunt cele pe care le arătăm celorlalți. Suntem atât de atașați de ele încât am uitat cum este să fii autentic și ne sperie ideea că ceilalți ne-ar putea vedea așa cum suntem. Lumea virtuală a rețelelor de socializare reprezintă o realitate atât de tristă: o masă de oameni care zâmbesc și-și afișează fericirea în timp ce în interior sufletul plânge. Oare când vom învăța de la păsări să fim autentici, să ne dăm măștile jos și să-i lăsăm pe ceilalți să ne cunoască cu adevărat?

Copacul vietii

Viața noastră este precum un pom. La început este plăpând, are doar câteva crenguțe și rădăcinile nu-i sunt prea puternice. Are nevoie de apă, soare și pământ hrănitor ca să crească. Natura îl ajută, dar îi pune în față și greutăți precum furtuni năpraznice, inundații, cutremure, secetă. Pomișorul învață să treacă peste fiecare obstacol și continuă să crească. Crengile lui poartă urmele a tot ceea ce a trăit, și bune și rele, dar el nu se oprește nicio clipă din crescut. Nu-și plânge soarta chiar dacă multe i-au fost potrivnice, nu se îndoaie decât sub forța vântului pentru ca apoi să revină la verticală și să privească încrezător spre cer. Frunzele lui îi îmbracă fiecare creangă, primăvară de primăvară, și nu se lasă impresionate de nodurile ce amintesc de vremuri nu tocmai plăcute. Anii trec și pomisorul devine din ce în ce mai mare, mai puternic, mai înțelept. Cu fiecare an adaugă crengi noi și are grijă de cele vechi; pentru el trecutul este doar ca să-i amintească că este viu, nu rămâne împotmolit într-un moment dureros din creșterea lui. In fiecare an urmează cursul anotimpurilor și se bucură de soare, apă și pământ. El este și continuă să fie! La fel se întâmplă și cu viața noastră, cu fiecare clipă care trece adăugăm crenguțe noi, cu sau fără noduri. Dacă ne îngrijim de copacul nostru, el va crește frumos și ne vom bucura de ceea ce viața ne oferă în fiecare moment, fără să ne refugiem în trecut sau în viitor. El ne ajută să rămânem prezenți în viața noastră atunci când ea se întâmplă: asta este ceea ce am învățat eu de la el. Și fiecare zi care trece adaugă căte o bucățică minusculă crengilor copacului meu! Tu ce ai învățat de la copacul tău?

Orhideea mea

De vreo două zile orhideea mea are boboci care stau să înflorească. Asta după mai bine de doi ani în care a fost doar verde si atât. Chiar începusem să mă gândesc ce ar fi mai bine să fac cu ea: să o mai țin sau nu?

La fel se întâmplă și cu unele relații din viața noastră, după ce trec florile, adică momentele acelea de maxim, ele intră într-o stare de hibernare în care nu se mai întâmplă nimic. Lucrurile trenează în virtutea unei obișnuințe. Poate că o perioadă mai udăm relația, ne mai preocupăm de ea ca să nu moară, îi punem apă cât are nevoie sperând că își va reveni și va face din nou flori. Și timpul trece, iar noi ajungem să facem totul din reflex, fără sentimente implicate, conversațiile sunt banale, nu mai exprimă aproape nimic din ceea ce suntem sau simțim. Ne îndepărtăm pe nesimțite și rămâne doar obișnuința să hrănească relația. Ne devine indiferent ce se întâmplă, zilele se succed una după alta fără ca ceva să se schimbe. Asta până într-o zi, când, cu cana de cafea în mână și cu gândurile rătăcind prin mii de cotloane, un mic declic se produce, o dorință venind de nicăieri ne cuprinde și realizăm că acela poate fi momentul în care relația noastră poate reînvia. Și știm ce avem de făcut și stim și că dacă vom acționa acum putem da o șansă relației. Iar dacă nu o facem, știm de asemenea că este sfârșitul.

Orhideea mă privește tăcută și-mi face ștrengărește cu ochiul din fereastră. Ea a ales să înflorească, tu ce alegi pentru relația ta?!