Nu întotdeauna ceea ce așteptăm să se întâmple se și întâmplă. A avea așteptări este firesc si nu cred că există cineva care să nu aibă așteptări. Ceea ce este greșit să ne setăm așteptări pornind de la dorințe și nu de la realitate. Așteptările trebuie să fie realiste, adică să fie în concordanță cu realitatea în care trăim. Nu pot să mă aștept ca lucrurile sau oamenii să fie așa cum cum îmi doresc eu. Prin simpla mea dorință nu pot schimba realitatea și oamenii nu se schimbă doar pentru că eu îmi doresc asta. De aceea setarea așteptărilor trebuie să fie calibrată la realitate. Altfel, nu este altceva decăt gândire magică și va sfârși cu o mare dezamăgire. Nu întotdeauna ceilalți sunt de vină pentru că așteptările noastre nu s-au îndeplinit, ci modul în care noi ne-am construit aceste așteptări nu a fost adecvat.
Când suntem copii visăm să devenim doctori, profesori, să ne căsătorim și să avem o familie frumoasă, să ne facem o casă, să avem o mașină super tare etc. Câți dintre noi și le mai aduc aminte și dacă le-au urmat câți le chestionează pentru a vedea dacă sunt ale lor sau nu?
Visurile noastre ne sunt influențate de mediul în care creștem, de persoanele care sunt în preajma noastră. De multe ori visurile lor devin ale noastre și ne trezim la mijlocul vieții, uneori chiar la sfârșitul ei, că ceva lipsește, că parcă nu nu trăim viața care să ne împlinească cu totul.
Primul și singurul vis de care îmi aduc aminte de când eram foarte mică este acela de a deveni medic. Vara mergeam în vacanță la bunica la țară și vecina ei avea o fata care se apropia de 26 de ani și care era asistentă medicală. Îmi placea să merg la ea și pentru că îi plăceau copiii îmi povestea despre ce făcea ea la spital și eram fascinată de faptul că le făcea injecții pacienților sau le dădea pastile și ei se simțeau mai bine după aceea. Dar avea un regret, că nu a intrat la medicină și că nu a putut să devină medic. Și de acolo a încolțit în mintea mea ideea că este ceva nemaipomenit să fii medic și să-i faci bine pe oameni. Acesta era visul meu și l-am bagat intr-un sertar al memoriei și am uitat de el. L-am re-descoperit zilele trecute după ce am citit o carte care mi-a adus aminte de el. Mi-am dat seama că era ceva ce încolțise în mintea mea pentru că îmi plăcea de Nela și vroiam să fiu ca ea, să ajut oamenii. Din fericire nu l-am urmat și acum îmi dau seama că nu era pentru mine și nu m-ar fi făcut să fiu împlinită. Am găsit altă formă de a ajuta oamenii, aceea care mi se potrivește cu adevărat.
Stau și mă gândesc câți dintre noi nu au confundat visurile din copilărie ce le-au fost sădite de alții cu menirea în viață și au urmat o cale doar pentru că mama, tata, bunicii sau alte persoane importante au dorit să facă ceva în viață și nu au reușit și atunci noi, copiii, suntem cei care putem face ca aceste visuri să devină realitate. Însă a cui realitate? A noastră în niciun caz. Și de aici drame, vieți trăite fără a simți că sunt ale noastre, sensuri și direcții greșite și totul dintr-o simplă conjuctură de mediu. Ca adulți însă avem datoria să ne uităm la noi și la viața noastră atunci când simțim că ceva lipsește și să fim corecți cu noi înșine atunci când răspundem la întrebarea: Și eu a cui viață o trăiesc? Unde sunt EU în acestă poveste?
Primul pas pentru a avea rezultate este să știi ce vrei. Este un paradox faptul că toți ne dorim să fim fericiți, însă dacă cineva ar veni și ne-ar spune: Iți pot indeplini o dorință acum, pe loc, spune-mi ce vrei! ai ști ce să raspunzi? Unii poate ca ar ști, însă majoritatea nu ar putea răspunde pe loc. Asta și pentru că ne dorim foarte multe, dar și pentru că avem în minte noțiuni generale ca fericirea. Ca să poți să fii feicit trebuie să-ți definești foarte clar ce înseamnă fericirea pentru tine: să ai o relație de cuplu, un job, o casa, o masină, familie…. Totul definit în termeni concreți. Și apoi să transformi ce îți dorești în obiective. Obiectivele trebuie sa fie bine definite, să fie realizabile și să se încadreze într-o limită de timp. După ce ai făcut lista de obiective treci în revistă și stabilești care dintre ele sunt prioritare pentru tine, adică cele care sunt cele mai importante și urgente. După care începi cu cel pe care l-ai pus acum în capul listei și treci la acțiune. Dacă vei începe să lucrezi la mai mult de două obiective sansele ca să nu le duci la bun sfârșit sunt mari, de aceea îți recomand să te concentrezi pe unul maxim două ovbiective. La sârșitul fiecărei zile fă o mică analiză: Ce am lucrat azi pentru obiectivul meu? Ce îmi propun să fac mâine? De ce ai nevoie ca să realizezi ce ți-ai propus? Efort, energie, consecvență, acestea sunt cele trei lucruri de care ai nevoie ca să reușești. Când începi?
