Dimineata cand te trezesti, lenevesti cateva minute inainte de a te da jos din pat? La cafeaua de dimineata zabovesti mai mult decat iti propui? Seara, cand ajungi acasa, te trezesti ca te asezi, uneori, pe canapea si stai fara sa faci nimic? Stiu, te simti vinovata pentru ca in timpul asta ai putea sa faci multe alte lucruri din lista ta pe ziua respectiva si gandurile care iti trec prin cap dupa astfel de momente sunt ceva de genul „Pierd timpul aiurea!”. Da, privit dintr-un anumit unghi poate ca asa pare, insa ia schimba perspectiva, nu poate sa fie si „Imi acord timp pentru mine, merit sa am si eu momentele mele de relaxare intr-o zi obisnuita!”? Tu din ce perspectiva privesti?