Arhivă | martie 2024

Când simți că nu mai poți

Nu-i așa că uneori si tu simți că parcă este prea mult și te simți copleșit/ă? Este ca și cum viața pravălește peste tine munți de sarcini și pe măsură ce le rezolvi se adună altele noi și nu se mai sfârșește. În atfel de perioade începi să funcționezi pe pilot automat și nimic nu te mai bucură, nimic nu mai este interesant pentru că mintea și sufletul sunt pline și coplesite, nu mai văd iesirea din labirintul de lucruri de făcut. Ce este de făcut? Este timpul să începi să pui în practică niste principii pe care sigur le știi, doar că nu le aplici.

Incepe prin a pune limite, nu mai prelua lucruri de făcut doar pentru a nu deranja pe altcineva sau pentru a evita eventuale conflicte. Gândește-te și la tine așa cum te gândești la ceilalți și aplică și pentru tine ceea ce aplici pentru alții.  Incepe să spui nu.

Incepe să delegi din sarcinile pe care le ai de făcut. Este adevărat că tu le faci cel mai bine, dar nu ești singura persoană care le poate face și dacă întotdeauna le faci tu, atunci evident că ceilalți nu-și vor pune niciodată problema să le facă ei. Așa că deleagă tot ce se poate, chiar dacă la început acest lucru nu va fi primit de ceilalți cu deschidere, dar nu uita că este important pentru tine să faci asta.

Incepe să aplici principiile din managementul timpului. Fă lucrurile în ordinea următoare: mai întâi ceea ce este urgent și important, pe urmă ceea ce este urgent, dar nu foarte important,  pe urmă important dar nu foarte urgent și lasă ultimele pe cele nici urgente și nici importante. Vei vedea că lista ta se limpezește și deși ștergi din sarcini nu mai simți presiunea aia înebunitoare că totul trebuie făcut acum.

Toate cele de mai sus nu sunt simplu de pus în practică, vei simți și disconfort, vei primi și critici din partea celorlalți care vor vedea toate aceste schimbări cu ochi nu tocmai buni, dar nu te descuraja pentru că vor apărea și rezultatele care te vor face să mergi mai departe.

Unele zile…

Nu-i așa că unele zile par mai dificile decât altele de parcă nimic nu se leagă și totul e împotriva noastră? În alte zile totul decurge de la sine, parcă și soarele strălucește mai tare și nimic nu ne perturbă buna-dispoziție. Si totuși, dacă ne uităm atent la zilele din prima categorie și la cele din cea de-a doua categorie ele nu diferă foarte mult, nu se întâmplă lucruri foarte diferite, nu are loc nicio catastrofă. Si atunci ce ne face să spunem că ziua x a fost groaznică în timp ce ziua y, foarte asemănătoare de altfel cu x, a fost minunată? Totul are de-a face cu percepția noastră, cu starea noastră interioară din fiecare moment. Dacă suntem mai obosiți sau nu ne-am odihnit suficient noaptea, sau lista de lucruri pe care le avem de făcut este prea lungă, atunci ne putem simți copleșiți de tot și toate, iar lucruri mărunte, pe care într-o altă zi nici nu le-am observa, capătă acum proporții catastrofale. In astfel de zile ce putem face este să ne luăm timp pentru noi, să încercăm să fim în contact cu emoțiile și să le gestionăm adecvat, să ne oprim din când în când din ceea ce facem și să fim prezenți în moment. Zilele vin și pleacă, timpul nu se oprește și e important să nu-l lăsăm să treacă aruncând umbre în viața noastră, ci să ne bucurăm cât de mult putem de fiecare clipă.

Schimbarea vine din interior

Nu întotdeauna ne ies lucrurile așa cum am vrea. Și atunci când nu ies suntem tentați să găsim vinovați fără să ne uităm foarte atent la noi. Pentru că este mult mai ușor să te uiți în afară și să-ți spui ”Nu a mers pentru că x nu m-a ajutat, sau nu a făcut cutare lucru, sau situația a fost de așa natură, sau totul a fost împotriva mea!”. În felul acesta răspunderea este plasată în afară și nu suntem nevoiți să ne uităm la noi și să vedem ce nu merge, ce am putea face noi ca lucrurile să stea altfel. Când te uiți la tine întrebarea pe care ți-o pui este ”Ce aș putea să fac eu, în situația asta, cu resursele pe care le am?”. Iar după ce găsesc răspunsul să trec la acțiune. Asta înseamnă însă să ieșim din zona de confort, să depunem efort, energie și să ne asumăm și responsabilitatea atunci când ceva nu merge. Greu, nu-i așa? Dar fără asta nu putem crește, nu putem deveni un cîștigător, ci rămânem în poziția de victimă eternă.