Gânduri, alinare, dor… Un dor mistuitor de liniște. Liniște ca să mă pot auzi. Pentru că în zgomotul de zi cu zi al vieții nu mă mai aud. M-am pierdut printre zgomote și nu mă mai regăsesc. Unde ești tu ”EU” al meu? Te caut în priviri fugare, în gesturi automate, în pașii care mă poartă spre locuri cunoscute, dar în care nu mă mai simt acasă. Te caut în reflexia din oglindă, dar nu mai știu dacă imaginea de acolo e doar o mască obosită sau sunt chiar eu, cea care cândva visa cu ochii deschiși. Mă dor toate gândurile pe care nu am apucat să le spun, toate emoțiile pe care le-am ascuns sub straturi de ”sunt bine”, toate întrebările care au rămas suspendate între mine și lume. Mă apasă tăcerile pline de sens și mă dor cuvintele aruncate fără grijă. Vreau să mă adun din risipirea zilnică, să mă strâng în brațe așa cum aș ține un copil speriat și să-mi spun că sunt aici. Că încă sunt. Dincolo de haos, dincolo de zgomot, dincolo de roluri, aștept să mă regăsesc. Să-mi amintesc cine eram înainte să învăț să tac când ar fi trebuit să vorbesc, să zâmbesc când sufletul meu voia să plângă, să fug când voiam să plec. Aș vrea să-mi ofer liniștea ca pe un dar prețios, să mă așez cu mine și să nu-mi mai fie teamă de ceea ce voi auzi. Poate că vocea mea interioară nu a tăcut niciodată. Poate că a fost acolo, șoptind încet, în timp ce eu alergam în direcția opusă. Și dacă mă opresc acum, pentru o clipă, poate că o voi auzi din nou. Și atunci voi ști că nu m-am pierdut cu adevărat. Doar m-am îndepărtat. Iar drumul înapoi începe cu o clipă de liniște.
Bucuria zilei de azi: a fi impreuna cu cei dragi si a pretui fiecare moment pentru ca asta este adevarata fericire!
Iti mai aduci aminte de copilul care erai, de dorinte uitate prin ungherele memoriei, de frici ascunse in subconstient? Este timpul sa ai o intalnire cu el, copilul tau interior, sa-i vindeci fricile, sa-l ajuti sa-si indeplineasca dorintele, sa-i asculti povestea pe care nu a spus-o nimanui pana acum si sa-i arati ca este iubit si acceptat, sa-i vindeci trecutul si sa-l lasi sa se manifeste, din cand in cand, liber! Si vei vedea cum tot acest proces iti va deschide noi perspective, cum viata ta va deveni mai echilibrata si cum momentele de multumire sufleteasca vor fi mai multe si mai intense!
Cand e curent intr-o incapere, inchizi usa. La fel si in viata, cand ai relatii care iti provoaca tensiune, “inchide”usa si te vei proteja de acele persoane in preajma carora nu ti-e bine!
Cautam fericirea si nu o gasim. Poate ca, nu cautam unde trebuie. Ne agatam de oameni si relatii, ne dorim lucruri materiale, ne indopam cu mancare si cu toate astea nu reusim sa umplem golul din interiorul nostru. Avem impresia ca daca o sa ne cumparam cutare sau cutare lucru, vom fi cu adevarat fericiti. Si ce dezamagire simtim cand, odata achizitionat acel ceva dupa are am tanjit atat, ne aduce doar o satisfactie de moment. De fapt, ceea ce ne lipseste este siguranta afectiva si aceea stabilitate pe care ti-o da intimitatea pe toate planurile (afectiv, sexual, material, intelectual, ludic, spiritual), exact acele componente de baza intr-o relatie. Si de ce nu le avem? Pentru ca facem compromisuri, pentru ca ne indragostim de persoane nepotrivite si apoi speram ca se vor schimba, transformandu-se in ceea ce avem noi nevoie asa cum se intampla in povestile din copilarie. In viata reala insa, lucrurile nu stau asa, nimeni nu se schimba de dragul nostru, ci doar atunci cand si daca isi doreste acest lucru. Daca vrem sa umplem golul, atunci nu trebuie sa ramanem blocati in relatii cu persoane nepotrivite asteptand ca magia sa ne rezolve problema si sa ne faca fericiti, trebuie sa schimbam noi ceva, la noi sau la relatie!
Ce nu ne spune nimeni este cum vom trăi. Toate poveștile se termină când, după multe peripeții și încercări, lupte cu balauri și vrăjitoare, prințul și prințesa ajung să fie împreună. Totul se termină cu bine, dar în acest punct. Nimeni nu continuă să prezinte încercările și luptele după ce prințul și prințesa ajung să fie împreună. Pentru că povestea reală continuă dincolo de cuvinte și de cărți. Încercările nu se termină și multe alte lupte de-abia din punctul acela de întâlnire încep. Iar noi, avem în minte doar acel ”și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Și bălălăim prin viață nefericiți, căutând prințul sau prințesa și gândind că fericirea noastră va deveni realitate în momentul în care il/ o vom găsi. Și cu atât mai mare este dezamăgirea când constatăm că viața este foarte departe de ceea ce am fost învățați să credem, că fericirea nu ți-o oferă cineva, ci ți-o construiești singur, că a fi cu cineva nu-ți oferă garanții pe viață, că balaurii și vrăjitoarele nu mor în momentul în care îți găsești prințul sau prințesa și că, în continuare, te lupți toți aceștia ca să îți aperi cetatea.
Dacă, atunci când eram mici, ni s-a spus și repetat că nu suntem buni de nimic, că se va așlege praful de noi, că semănăm cu x sau y (personaje negative din familie, cum să fim la vârsta adultă altfel decât am fost învățați să ne privim de cei care ne-au fost cel mai aproape în anii formării noastre? Poate că nu au facut-o cu rea intenție, pentru că refuz să cred că un părinte poate gândi ceva rău despre copilul său, însă modul în care au spus-o și ne-au repetat-o ne-au făcut să credem că noi chiar suntem așa cum ne vedeau ei. Si desi acum suntem adulți, tot mai cărăm în spinare sacii plini cu lucruri care nu ne aparțin. Atunci când cineva ne face un compliment o voce interioară ne face să nu ne simțim confortabil și ne aduce aminte că nu merităm, că celelalt își va da seama până la urmă că suntem niște impostori. Da, suntem niste impostori, dar nu așa cum credem noi, ci pentru că ne-am însușit caracteristici care nu ne aparțin , pentru că ne considerăm a fi altceva decât suntem cu adevărat, pentru că adulți fiind continuăm să ne vedem prin ochii de copil neajutorat care am fost cîndva. A venit timpul să învățăm să primim, să ne bucurăm de ceea ce alții ne dăruiesc cu sinceritate și să ne vedem așa cum suntem noi de fapt; buni, serioși, cu realizări și împliniri. De azi înainte, haideți să ne uităm în oglinda sufletului ți să scoatem la lumină tot ceea ce a stat până acum în umbra. Iar tot ceea ce nu ne aparține să returnăm celor care ni l-au dat pentru că nu este al nostru și pentru că nu ne definește.
