„Povestea ta are sens” de Raluca Anton, este o carte care m-a captivat de la primele pagini atât în calitate de psihoterapeut, cât și ca simplu cititor. Autoarea reușește să creeze un univers intim și profund, în care fiecare este invitat să-și exploreze propriile experiențe și emoții prin intermediul poveștilor relatate. Fiecare capitol este o incursiune în trăiri umane autentice, oferind reflecții valoroase asupra vieții, relațiilor și autocunoașterii.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte este modul în care se împletește narațiunea cu introspecția. Fiecare poveste nu este doar un simplu episod de viață, ci o invitație la meditație asupra propriilor noastre drumuri, alegeri și sentimente. Autoarea ne amintește că fiecare moment trăit este o parte dintr-o poveste mai mare, una care merită să fie explorată și înțeleasă.
Stilul de scriere este elegant și evocator, aducând la viață situații cu care oricine se poate identifica. Fiecare pagină este încărcată de emoție și sens, iar reflecțiile profunde ale autoarei îți rămân în minte mult timp după ce ai închis cartea.
„Povestea ta are sens” este mai mult decât o simplă lectură, este o experiență transformatoare. Este o carte care te provoacă să-ți reexaminezi propria poveste, să-ți găsești propriul fir roșu și să înțelegi că fiecare capitol din viața ta are o semnificație profundă. Recomand această carte oricui dorește să se reconecteze cu sine și să privească viața dintr-o perspectivă mai bogată și mai empatică.
Cum te simți în relație? Poți comunica deschis: Îi poți spune celuilalt ce gândești, ce simți, cum te simți când el/ea face ceva? Poți spune care îți sunt nevoile și ești la rândul tău în stare să-l asculți pe celălalt? Cât timp petreceți împreună? 
Acel Noi cu care erai obișnuit a devenit Eu și Tu, două persoane care abia își mai vorbesc și chiar și atunci când o fac este doar pentru a-și aduce unul altuia acuze. Despărțirea a lăsat în urmă un trecut comun pe care nu ai cum să-l ștergi cu buretele: au fost ani petrecuți împreună, plini de vise și lucruri construite de voi doi pentru voi, sunt poate și copii pe care amândoi îi iubiți și de care vă veți ocupa în continuare. 
n practica mea am vazut multi copii care au dificultati de adaptare dupa divortul parintilor. Copiilor le trebuie un timp destul de indelungat ca sa inteleaga ceea ce s-a intamplat, de ce unul din parinti (de obicei tatal) nu mai sta cu ei, de ce atunci cand merge in vizita la celalalt parinte sunt alte reguli decat acasa etc. Conlucrarea celor doi parinti si buna cooperare in cresterea si educarea copilului ii asigura acestuia cadrul de stabilitate emotionala pentru a face fata schimbarilor si a se dezvolta armonios. Astfel cei doi parteneri trebuie sa lase deoparte frustrarile personale si sa excluda copii din ceea ce au ei de “impartit”; copiilor si asa le este greu sa faca fata despartirii parintilor, sa mai suporte si acuze de genul “semeni cu tatal tau/mama ta” este prea mult pentru ei.
