Nu mă definesc rolurile pe care le am în viață; ele sunt doar părți din ceea ce sunt eu. Sunt fiică, prietenă, terapeut, om care greșește și învață, om care se ridică, care uneori se pierde și alteori se regăsește. Dar nu sunt doar aceste etichete, nu sunt un singur cuvânt, nu sunt un singur gest sau o singură emoție. Sunt suma gândurilor mele, a felului în care simt când ascult tăcerile altora, a modului în care îmi port durerile, a felului în care râd în miez de noapte sau mă opresc să privesc cerul. Sunt contradicții care conviețuiesc, frici care merg de mână cu curajul, limite care se conturează în timp ce mă definesc și se dizolvă când învăț din nou cine sunt. Sunt zile în care nu știu nimic și clipe în care înțeleg totul. Și nu, nu sunt doar o parte din toate astea, pentru că ele nu trăiesc separat în mine, ci se completează, se împletesc, se contopesc și mă nasc pe mine, așa cum sunt în fiecare zi – imperfectă, reală, prezentă. Tu cine ești, dincolo de tot ce ai învățat că „ar trebui” să fii?