Astăzi este echinocțiul de primăvară, un moment special care marchează începutul primăverii astronomice și începutul unei perioade în care ziua începe să câștige tot mai mult teren în fața nopții. Din acest moment, lumina va crește în mod constant și va deveni tot mai prezentă, mai puternică, va încălzi pământul, va trezi natura, va colora lumea în nuanțe vii, aducând cu ea o energie nouă, o reînnoire, un început. Este o perioadă care ne amintește că, la fel ca natura, și noi putem să creștem, să ne transformăm, să ieșim din iarnă, nu doar din iarna de afară, ci și din iarna interioară, din acele stări de amorțeală, de oboseală, de tristețe, care poate s-au adunat peste noi în lunile reci. Dacă natura înflorește, de ce nu am face și noi același lucru? Dacă ziua crește, putem și noi să creștem interior, să aducem mai multă lumină în sufletele noastre, să lăsăm loc pentru speranță, pentru visuri, pentru bucurii. Să profităm de această creștere a luminii și să creștem și noi, să ne îngrijim de sufletul nostru așa cum am îngriji o floare pe care vrem să o vedem crescând frumos. Să ne amintim că pentru a fi bine cu ceilalți, pentru a fi prezenți și disponibili pentru cei dragi și importanți pentru noi, este esențial mai întâi să fim bine cu noi înșine, să ne dăm nouă atenție, grijă, timp. Să nu mai amânăm ceea ce știm că avem nevoie: o pauză, o clipă de liniște, o vorbă bună spusă nouă, un zâmbet privindu-ne în oglindă. Să facem tot ce ne stă în putință să fim bine, chiar dacă asta înseamnă să spunem „nu” unor lucruri care ne copleșesc, chiar dacă asta înseamnă să cerem ajutor, chiar dacă asta înseamnă să ne permitem să nu fim perfecți. Așa cum primăvara nu vine bătând din palme, ci crește puțin câte puțin, așa și noi putem să creștem în ritmul nostru, să ne dăm voie să ieșim din întuneric, din temeri, din îndoieli și să lăsăm lumina să pătrundă în viața noastră. Să ne bucurăm de fiecare rază de soare, să ne bucurăm de ciripitul păsărilor care anunță o nouă zi, să ne bucurăm de mirosul de pământ reavăn, de primele flori, de culorile care prind din nou viață. Să fim recunoscători că suntem aici, că avem șansa unui nou început, că putem alege să creștem și să ne îngrijim de noi. Și poate, odată ce începem să ne acordăm această atenție, această iubire, vom observa că și în relațiile noastre cu ceilalți va fi mai multă căldură, mai multă răbdare, mai multă deschidere, pentru că atunci când suntem bine cu noi, putem fi cu adevărat prezenți pentru ceilalți. Așa că, odată cu echinocțiul de primăvară, să ne facem această promisiune nouă: să creștem, să ne luminăm, să avem grijă de ceea ce contează, de interiorul nostru, și să ne aducem aminte că, la fel ca ziua care învinge noaptea, și noi putem să învingem întunericul din noi. Să alegem să vedem partea luminoasă, să ne concentrăm pe ce avem bun și frumos, să privim viața cu ochi noi, cu suflet deschis, pregătit să îmbrățișeze primăvara și toate darurile ei.
