Uneori simți oboseală, dar nu una fizică — ci o epuizare emoțională, ca și cum ai da mereu altora din resursele tale interioare și nu mai rămâne nimic pentru tine. Daca:
– Te surprinzi spunând „da” când, în tine, ceva strigă „nu”.
– Te simți vinovat când încerci să te pui pe primul loc.
– Te deranjează lucruri mărunte, dar nu le spui — iar în timp, aduni frustrări.
Toate acestea pot fi semne că ai nevoie de limite.
Limitele nu înseamnă ziduri. Înseamnă granițe clare între care e responsabilitatea ta și ce aparține celuilalt. Înseamnă să știi unde te sfârșești tu și unde începe celălalt. Să recunoști când ceva te doare, te încarcă sau te dezechilibrează — și să ai curajul să spui: „Asta nu-mi face bine”.
E un act de grijă față de tine, nu un act de egoism. Iar când te respecți pe tine, înveți treptat să construiești relații mai sănătoase și mai autentice.
In următoarea postare, o să îți las câteva întrebări care te vor ajuta să vezi mai clar unde ai nevoie de limite.