Intalnirea cu moartea cuiva cunoscut te readuce cumva cu picioarele pe pamant si te obliga sa te uiti mai atent la propria-ti viata: oare chiar toate lucrurile pentru care te zbati, alergi, suferi au importanta? Oare chiar merita sa-ti faci probleme si sa nu te bucuri de ceea ce ai si de ceea ce esti, dorindu-ti tot timpul altceva? Oare chiar merita sa stai prins in relatii ce te ucid incet-incet doar de frica singuratatii sau traind cu speranta ca ceva/cineva se va schimba? De ce sa amani sa fii prezent acum in viata ta spunandu-ti tot timpul ca vei face cutare sau cutare lucru cand vor creste copiii, cand vei iesi la pensie etc. Consideram tot timpul ca avem timp, dar stii tu sigur ca mai ai timp? Cred ca astazi este mai bun pentru a actiona decat maine. Tu ce crezi?