Soarele îmi zâmbește dintre nori! Parcă mă cheamă să ies din casă, să las pentru o clipă grijile, gândurile, planurile care nu se mai termină. Mă îmbie să respir adânc, să simt căldura lui blândă pe față, să mă opresc și să privesc cerul. E ca și cum natura întreagă îmi șoptește: „Hei, oprește-te o clipă! Uită-te în jur! Ai atâtea lucruri frumoase de care să te bucuri!”

Și poate că uneori avem nevoie să ni se amintească de lucrurile simple. De zâmbetul soarelui, de adierea vântului, de ciripitul vesel al păsărilor. Ne lăsăm atât de prinși în ritmul vieții, în to-do list-uri, în problemele zilnice, încât uităm să zâmbim fără motiv, să fim recunoscători pentru ceea ce e bun acum, în prezent.

Așa că, dacă soarele îmi poate oferi un zâmbet, poate că și noi putem face același lucru unii pentru alții. Un zâmbet simplu, cald, sincer. Un zâmbet care să spună: „Te văd. Ești aici. Contezi.”

Și pentru că un zâmbet nu costă nimic, dar poate schimba ziua cuiva, vă cer și vouă: un zâmbet, vă rog! Poate pentru voi înșivă, ca o mângâiere, sau pentru cineva drag. Sau pentru un străin care poate nu a primit demult un gest de bunătate.

Soarele zâmbește. Eu zâmbesc. Și dacă îmi trimiteți și voi un zâmbet, fie și în gând, poate facem împreună lumea un loc mai cald, măcar pentru o clipă. Ce ziceți? Zâmbim?