Urmeaza-ti pasiunea!
Controlul și frica
Această galerie conține 1 fotografie.
Viata ca un peron
Jocul asteptarilor
A avea așteptarea ca cineva să facă ceva ce tu vrei= a nu avea controlCand astepti ceva de la cineva nu ai niciun control ca vei obtine ceea ce vrei. Si atunci, cel mai simplu mod de a te feri de dezamagiri este sa nu ai asteptari. Daca vei obtine, te vei bucura oricum, daca nu vei obtine ceea ce vrei nu te va afecta prea mult pentru ca pricum nu te asteptai sa primesti. Aceasta a doua ipostaza este insa falsa pentru ca nu poti sa nu ai asteptari. Ca nu vrei sa le recunosti pentru ca asta ar insemna sa te simti slab si vulnerabil este altceva.
Această galerie conține 1 fotografie.
Dimineti
Cărțile și viața
Unele cărți lasă urme în viața ta. În ele te regăsești atât de bine printre cuvintele pe care le citești încât uiți că de fapt nu e despre tine. Altele te înghesuie într-un colț, cu spatele la perete și îți trântesc în fața o oglindă și oricât te-ai feri nu ai cum sa te sustragi, trebuie sa te uiți la tine. Altele scot la iveală temer, îndoieli, întrebări la care ți-a fost frică să răspunzi. Sunt cărți care îți spun ceva despre tine, unele mai mult decât altele. O carte îți poate oferi, uneori, răspunsul la o întrebare și poate naște ea însăși întrebări pe care nu ai avut timp sau curaj să ți le pui. Citesc acum o astfel de carte și răspunsurile pe care mi le dă nasc întrebări ale căror răspunsuri le bănuiam încă de ceva vreme, dar nu am avut niciodată curajul de a le recunoaște. Este o minunată invitație la a privi viața dintr-o altă perspectivă și de hotărâ ce faci de acum încolo!
Viață
Spre deosebire de lumea de afară care parcă s-a oprit, lumea din interior este foarte activă, populată acum cu frici și multă incertitudine. O mulțime de întrebări ne macină în perioada asta și răspunsurile, din păcate, nu sunt certitudini. Și atunci ce e de făcut? Putem alege să vedem certitudinile din viața noastră, din momentul acesta: faptul că suntem sănătoși și la fel sunt și cei dragi nouă, că avem frigiderul plin și un loc unde să stăm în siguranță, că avem o familie și prieteni și că indiferent cât de izolați în casă suntem există oameni în viața noastră cărora le pasă și se gândesc la noi. Și dacă îmi spuneți că asta nu e mare lucru înseamnă că nu ați înțeles că viața, chiar și atunci când nu e roz, merită trăită și că tocmai lucrurile acestea sunt cele care contează. Altfel de ce v-ar fi frică că mâine ar putea să nu mai existe?!
Iti multumesc!
La încheierea procesului terapeutic o clientă mi-a spus: ”Acum am încetat să aștept! Să crească copilul, să ajung în poziția x, să mă realizez profesional, să termin de aranjat casa de la țară, să, să, să! Intotdeauna intervenea ceva care trebuia făcut, terminat, bifat și pentru mine nu mai rămânea timp. Eu mă puneam pe mine la coada listei, ca și cum n-aș fi contat, ca și cum toți ceilalți erau importanți, iar eu nu, ca și cum aș fi avut tot timpul din lume și atunci eu puteam să aștept. Da, de fapt asta e, am fost obișnuită să nu mă iau în seamă, să conteze mai mult ce cred și vor ceilalți decât ce vreau eu. Așa mi s-a spus tot timpul: ”Întâi trebuie să faci cutare sau cutare lucru și pe urmă poți să faci ce vrei!”, numai că niciodată nu rămânea timp să fac și ce vroiam eu, întotdeuna era altceva mai important care trebuia făcut atunci. Și eu făceam trăind cu speranța că într-o zi voi avea timp și pentru mine. Numai că acest proces de amânare continuă a nevoilor și dorințelor mele a dus la acumularea de frustrări, la adâncirea sentimentului că nu merit, că nu sunt importantă. Am trăit în umbra lui Trebuie toată viața până când am realizat, cu ajutorul terapiei, că dacă nu încep să fac ceva pentru mine o să mă trezesc peste niște ani plină de frustrări și resentimente și cu profețiile din copilărie împlinite ”NU esti bună de nimic, nu faci nimic ca lumea, îți stă gândul numai la distracție în loc să pui mâna sa ne ajuți!” Acum știu că nu mai sunt copilul neajutorat de atunci, știu că pot să fac multe și mai ales am învățat că pot și trebuie, da trebuie, să fac ceva și pentru mine! Impreună cu tine am învățat cine sunt și să mă respect și pe mine la fel de mult ca pe ceilalți! Și pentru asta îți mulțumesc!”
Si eu îți mulțumesc că m-ai ales să te însoțesc pe acest drum!

Da-ti voie sa fii vulnerabila, da-ti voie sa spui nu, da-ti voie sa ceri ajutorul cand nu stii sau nu poti ceva – asta inseamna sa te iubesti pe tine!
I always thought that the life can’t be changed and you have to deal with whatever is going to appear in your way. Now I changed my mind and I’m pretty sure that you can change your life if you want to.

Uneori zilele sunt doar o înșiruire de numere, alteori sunt ca niște ființe ce se joacă cu cartonașe pe care cineva a mazgalit cuvinte precum obosit, trist, fericit, nervos, dezgustat, anxios, nemultumit. Parcă o mână nevăzută trage de niște sfori și ne aruncă în toate direcțiile și noi ne lăsăm duși când spre stânga, când spre dreapta. Asta până într-o zi când realizăm că de fapt sforile sunt doar in mintea noastra și că putem decide singuri în ce direcție să o luăm. Astăzi este cel mai bun moment pentru o astfel de decizie pentru că mâine nu știi dacă se mai poate! Tu ce alegi?
Când ți se pare că viață nu e dreaptă probabil că ai dreptate. Nu întotdeauna se întâmplă ceea ce ar fi logic pentru mintea unei persoane. Multe lucruri nu au înțeles pentru cei care sunt actori principali și e greu să mergi mai departe știind că nu-ti poți explica de ce s-a întâmplat un anumit lucru. Și dintre toate, poate cel mai rău lucru ce se poate întâmpla, este moartea, deși suntem conștienți că este inevitabilă. Dar cum explici unui copil că părintele lui a murit, ce îi răspunzi la întrebarea „De ce?” sau „Când se întoarce?”? Si la fel, ce îi spui unui părinte al cărui copil a murit, ce îi spui când te întreabă „De ce el si nu eu? Părinții trebuie să moară înaintea copiilor!”
Da, viața nu e dreaptă, multe lucruri se întâmpla sfidând parcă o ordine firească și cu toate astea este singura viață pe care avem și nu avem nicio scuză să o trăim ca și cum am avea mai multe și dacă acum uităm să ne simțim bine cu noi o vom face în următoarea.
Limbajul este instrumentul cu ajutorul căruia putem să ne împărtășim sentimentele. Fără cuvinte, sentimentele nu au reprezentare și ar trăi doar în imaginația noastră. Cuvintele sunt imaginea sentimentelor tale, exprimă-le!
Ni se pare adesea că ceea ce facem nu este important sau că nu facem bine ceea ce facem. Și atunci ne judecăm, ne punem etichete de genul”nu sunt in stare”, ”nu pot” sau ”nu stiu” fară să realizăm că de fapt ele nu ne aparțin. Sunt lucruri pe care le-am auzit de atâtea ori în trecut, spuse uneori poate nu cu rea intenție, dar noi le-am asimilat și integrat ca fiind parte din noi. Și astfel am ajuns la vârsta adultă să credem că într-adevăr așa suntem, să căutăm și să bifăm numai situațiile care ne validează etichetele, trecându-le cu vederea pe cele care le infirmă. Ne-am obișnuit să vedem cu ușurință tot ceea ce nu merge și să considerăm normal și fără importanță când ceva merge bine. Dacă și ție ți se intâmplă asta când vei face o schimbare în modul de a te vedea și a percepe evenimentele din viața ta?
Recomandari pentru parinti
Recomandări pentru părinți, pentru îmbunătățirea abilităților de comunicare ale copilului:
– să petreacă timp de calitate cu copilul
– să-i citească povești pentru îmbogățirea vocabularului
– să se joace cu copilul exersând diverse jocuri de rol: la cumpărături în magazine, la doctor, la școală
– să iasă cu el în parc, la locuri de joacă pentru a-I facilita accesul la socializare cu alți copii.
Punând în practică aceste recomandări îl ajutați pe copil să-și dezvolte abilitățile de socializare, să-și facă prieteni noi, să comunice mai ușor cu adulții și cu ceilalți copii, să-și invingă timiditatea.
sursa foto: radiocluj.ro
Intimitatea în cuplu înseamnă ca fiecare să dea și să primească, să fie autentic in relație și să se simtă validat emoțional, intelectual și fizic.
Siguranța nu înseamnă neapărat să dăm prioritate cunoscutului asupra necunoscutului. Dacă ești atașat de obiceiuri poți sfârși prin a-ți transforma viața în ceva monoton și plictisitor. Iar monotonia este cea care ucide încet și sigur relația de cuplu
Schimbare
De câte ori nu ai hotărât să faci ceva, să schimbi ceva și desi îți doreai nu ai reușit. De câte ori nu ai avut următorul dialog interior: ”Imi doresc schimbarea și cu toate astea nu fac nimic. În fiecare zi îmi propun: De mâine voi face cutare și cutare lucru! Si tot amân acest moment. Sau mă apuc să fac ce îmi propun și mă țin e doar o perioadă limittă de timp. După aceea intervine ceva și o zi sar peste a face și de aici pornește efectul bulgărelui de zăpadă. Îmi zic : Astăzi nu am putut face ce aveam de facut, o să recuperez mâine și pentru azi!” Si de fapt, nici mâine nu faci și se ajunge să fie restante prea multe zile și atunci nu mai faci nimic.
O alternativă sănătoasă ar fi să nu renunți, să te apuci din punctul în care ai întrerupt, să nu-ți mai impui să recuperezi, ci doar să mergi mai departe. Dacă pe parcurs se dovedește că poți recupera ceea ce nu ai facut este ideal, dacă nu, important este să termini și să-ți îndeplineți obiectivul. Altfel, nu faci altceva decât să-ți întărești convingerea că nu poți face, că este prea greu, că nu ești în stare și ajungi să validezi un comportament pe care ai vrea să-l schimbi..




