Să ai cu cine să împarți bucuria și tristețea, acesta este sensul unei vieți împlinite. Succesul profesional, acumulările materiale sau bifarea unor obiective exterioare nu dau profunzime existenței noastre, ci prezența cuiva care să fie cu adevărat acolo atunci când ți-e bine, dar și atunci când ți-e rău. E ușor să te bucuri de reușite când ai lângă tine pe cineva care îți cunoaște parcursul, care a fost martorul eforturilor, al căderilor, al tăcerilor grele. Bucuria împărtășită se dublează, se amplifică, devine mai mult decât o emoție trecătoare, ea capătă sens. În același fel, durerea devine mai suportabilă când e lângă tine e cineva care nu fuge de suferință, ci o poate privi și rămâne acolo. Să ai un om căruia să-i spui „astăzi mi-a fost greu” fără să te simți slab sau judecat, un om care nu încearcă să-ți rezolve problema, ci doar să fie cu tine – aceasta este una dintre cele mai mari binecuvântări ale vieții. Ne naștem cu nevoia de a fi văzuți, auziți, înțeleși. De mici, alergăm către cei care ne pot oferi un zâmbet cald, o îmbrățișare, o mână întinsă. Și, chiar dacă viața ne rănește uneori prin oameni de la care nu așteptam, dorința de a fi aproape de cineva, de a aparține, de a împărtăși, nu dispare. Se transformă, se ascunde poate o vreme, dar revine mereu. O viață trăită în izolare, chiar dacă e plină de realizări, lasă un gol in suflet. Un gol pe care îl simți în serile tăcute, în momentele de sărbătoare petrecute singur, în victoriile pe care nu ai cui să le povestești. De aceea, oamenii pe care îi alegem să ne fie aproape sunt poate cea mai importantă „decizie” a vieții. Nu perfecți, nu mereu disponibili, dar sinceri, prezenți, dispuși să fie alături de noi și în lumină, și în umbră. O viață împlinită nu e o viață fără durere, ci o viață în care durerea și bucuria își găsesc locul în prezența altcuiva, într-un mesaj primit exact când aveai nevoie, o mână pe umăr, într-un „și eu am trecut prin asta”, „te văd, sunt aici”. Acesta este miracolul simplu al conexiunii umane și, poate, cel mai profund sens al existenței noastre.
Arhive etichetă | încredere
Privind înainte
Reflectează asupra vieții tale și eliberează-te de trecut. Dă la o parte ce nu-ți mai servește și construiește viitorul pe baza a ceea ce ai învățat. Nu mai privi în urmă, lasă regretele în spate și urmează-ți calea construind viitorul cărămidă cu cărămidă. Învață să te bucuri de tot ce-ți oferă viața, de lucrurile mici și aparent neimportante. Pentru că acolo, în acele momente fragile și trecătoare, se ascunde esența. O rază de soare care îți atinge obrazul, o vorbă bună primită pe neașteptate, o respirație adâncă în mijlocul haosului – toate sunt daruri. Învățând să le recunoști, te antrenezi pentru recunoștință, iar recunoștința te învață să vezi clar. Nu e nevoie să știi exact ce urmează, e de ajuns să faci pasul următor cu încredere. Când renunți să controlezi totul, când nu mai ești supărat pe viață pentru că nu ți-a dat ceea ce ai vrut, de-abia atunci începi să vezi ce ți-a oferit cu adevărat. Poate că nu ți-a dat oamenii pe care i-ai dorit, dar ți-a dat lecțiile de care aveai nevoie. Poate că nu ți-a deschis ușile la carea ai bătut cu disperare, dar ți-a deschis altele care în final s-au dovedit a fi mai potrivite. Când înveți să nu te mai agăți de trecut ca de o ancoră, începi să plutești spre un mâine mai liber. Iar libertatea asta nu înseamnă haos, ci înseamnă spațiu: spațiu să creezi, spațiu în gânduri, spațiu în inima ta. Spațiu ca să visezi din nou, ca să construiești ceva care să te reprezinte cu adevărat. Nu te mai pierde în întrebarea „De ce s-a întâmplat asta?” și întreabă-te mai degrabă „Ce pot învăța din asta?”. Pentru că fiecare rană poartă cu ea un adevăr și fiecare cădere are în ea potențialul unei ridicări mai înțelepte. Lasă trecutul să fie ce a fost: un loc de trecere, nu de locuit. Nu-l transforma în povestea care îți definește prezentul, ci în una dintre paginile unei cărți pe care o scrii în fiecare zi. Iar cartea ta merită să aibă un ton senin, nu apăsător și merită să fie scrisă cu speranță, nu cu regret. Nu mai aștepta să vină cineva să te salveze, pentru că tu ești singurul care poate construi o viață așa cum îți dorești. Pentru că ai în tine toate resursele de care ai nevoie. Pentru că ai supraviețuit lucrurilor pe care odată credeai că nu le vei putea duce. Pentru că ai învățat, ai crescut, ai înțeles. Acum e momentul să folosești tot ceea ce ești ca să-ți creezi viața așa cum vrei. Nu perfecțiunea contează, ci autenticitatea. Nu trebuie să fii mereu puternic, ci să fii sincer cu tine. Nu trebuie să demonstrezi ceva lumii, ci să trăiești în acord cu cine ești tu cu adevărat. Nu mai căuta aprobarea celor care nu te pot înțelege, nu mai încerca să fii ceea ce nu ești doar pentrua te potrivi în povești care nu-ți aparțin. Ai voie să te răzgândești, ai voie să alegi altceva, ai voie să spui nu acolo unde înainte spuneai da doar ca să fii acceptat. În fiecare zi poți alege din nou. În fiecare zi poți construi ceva mai bun pentru tine. Fiecare gând e o alegere. Fiecare reacție e o șansă. Fiecare moment e un nou început. Nu ești obligat să fii cine ai fost ieri. Lasă deoparte greutatea poveștilor din trecut și permite-ți să fii prezent, să fii autentic. Învață să te împrietenești cu tăcerea, cu răbdarea și cu simplitatea. Învață să nu mai fugi de singurătate, pentru că în atunci te poți auzi pe tine. Nu mai amâna viața până când totul va fi așezat, pentru că poate nu va fi niciodată. Învață să dansezi în mijlocul incertitudinii, să iubești chiar și când ți-e frică, să speri chiar și când pare că nu mai are niciun rost. Viața nu se trăiește în siguranță deplină, ci în curajul de a fi acolo, întreg, vulnerabil și deschis. Și dacă astăzi simți că te-ai rătăcit, adu-ți aminte că drumul înapoi spre tine începe cu o simplă întrebare: „Ce are nevoie sufletul meu acum?”. Apoi ascultă. Pentru că răspunsul e deja în tine.
Partajează asta:
A devenit un deziderat pentru majoritatea femeilor să arate bine: să aibă un trup de model, să fie îmbrăcate ca în reviste, să aibă tunsoarea sau culoarea care este la modă, să se machieze ”științific!”astfel încât atunci când te uiți la ele să nu le recunoști dacă le-ai cunoscut fără machiaj. Și asta pentru a fi sexi, dezirabile, plăcute de bărbați (oare chiar asta vor într-adevăr bărbații?!).
Dar câte dintre ele se simt cu adevărat sexi în initimitatea căminului lor, fără toate proptelele pe care li le oferă cosmeticele, hainele, tratamentele de slăbire etc? Câte sunt capabile să se uite dimineața în oglindă și să fie mulțumite de ceea ce văd?
Doamnelor și domnișoarelor nu vă mai străduiți să fiți cum vă inchipuiți că vor bărbații! Fiți autentice, aveți grijă de trupul vostru, insă cu măsură, aveți grijă de sufletul vostru pentru că vi se reflectă în ochi, fiți deschise și aveți încredere în voi pentru că sunteți minunate!
Partajează asta:
Astazi este despre adevar si relatii! Oricat de mult ar incerca cineava sa ascunda adevarul, imbracandu-l in minciuni frumoase sau omitandu-l, mai devreme sau mai tarziu (dar oricum intr-un moment total nepotrivit) el va iesi la iveala, iar consecintele nu vor mai putea fi controlate.
Unii oameni sunt inzestrati cu intuitie si stiu imediat cand sunt mintiti de partener/a si totusi spera ca celalalt se va schimba, altii isi baga capul in nisip precum strutul pentru ca nu sunt pregatiti sa accepte, unii actioneaza prompt punand capat relatiei, altii traiesc in nefericire cu speranta ca ceva se va schimba. Tu din care categorie faci parte?
Partajează asta:
Barbatul din viata ta
Barbatul din viata ta, cel pe care il iubesti si cu care vroiai sa-ti impart cat mai multi ani, te-a mintit. Nu stii daca a facut-o ca sa nu te faca sa suferi sau a facut-o ca sa se apere pe el. Si de fapt nici nu mai conteaza. Ceea ce ramane este minciuna in sine.
Cand barbatul pe care il iubesti te minte nu-ti ramane decat sa te retragi si sa-i doresti sa fie fericit fara tine! Nu poti continua sa stai langa un om care a strecurat intre tine si el ceva ce nu va apartine. Si daca pleci nu inseamna ca nu vei suferi, ca nu vei plange in tacere si nu vei avea momentele tale de amaraciune. Insa toate acestea vor trece si dupa ce iti vei consuma si ultima picatura de dragoste pentru el, vei gasi puterea sa mergi mai departe, sa cauti si sa gasesti o alta persoana care sa merite sa intre si sa ramana in viata ta.
Sa stai langa un barbat care te-a mintit? Nu se poate. Oricat de mult l-ai iubi sau tocmai de aceea nu mai poti ramane. El nu mai este barbatul de care te-ai indragostit. Acela a disparut odata cu minciuna. Cel care te facea sa simti fluturasi in stomac, a carui prezenta o cautai continuu, a carui voce doreai sa o auzi inainte de a adormi si pe care erai obisnuita sa-l vezi dimineata langa tine, acela nu mai este. Cel de acum, de langa tine, este o alta persoana, total diferita si pe care nu o mai vrei in viata ta. Caci odata zdruncinata increderea, totul incepe sa se surpe. Minciuna, asemeni apei, se insinueaza subtil si distruge tot ceea ce a fost construit in timp si cu dragoste. Si daca ramai, vei ajunge sa-l urasti si sa te urasti, iar amintirile iti vor fi umbrite de suspiciuni si neincredere.
Cel de langa care pleci nu stii cine este si nici nu vrei sa-l cunosti. Nu-i mai vrei imbratisarea, nu mai vrei sa te trezesti dimineata langa el, nu mai vrei sa adormi seara in bratele lui. Asa ca pleci si inchizi usa peste o parte din viata ta, iar amintirile vor pastra parfumul barbatului de care te-ai indragostit.
Partajează asta:
Încrederea și relația de cuplu
Încrederea împreuna cu respectul, reprezinta cele două ”pietre” ale fundamentului pe care se poate clădi o relație de cuplu. Fără încredere și respect reciproc nu există relație de cuplu.
La începutul relației, ambii parteneri încep să clădească la edificiul încrederii și pleacă de la premiza că celălalt nu le va trăda încrederea. Oricum, procesul de construire a încrederii este lung și anevoios. Tocmai această construire în timp și cu efort a încrederii este motivul pentru care, odată ce unul din parteneri trădează încrederea cu care a fost investit, pentru cel trădat este aproape imposibil să continue relația. Elementul de neîncredere odată instalat se înlătură foarte greu și tot timpul va exista o umbră ce va plana asupra calității relației.
De exemplu , dacă unul dintre parteneri este infidel, chiar dacă acest lucru se întâmplă după mulți ani în care a fost fidel relației si partenerului său, chiar dacă acest lucru este aflat de partener după ani de zile de la consumarea relației extra și chiar dacă această relație extraconjugală este/ a fost efemeră sau doar un divertisment, partenerului trădat îi va fi foarte greu, dacă nu imposibil, să mai aibă încredere în celălalt. Și asta în primul rând pentru că se va simți dat la o parte, ignorat, trădat și efectele asupra imaginii personale și a stimei de sine își vor face imediat apariția. Și chiar dacă partenerul care trădează își va recunoaște greșeala și de bună credință nu o va mai repeta, celălalt partener va trăi mereu cu senzația că oricând se poate repeta și va fi foarte dificil în aceste condiții ca relația de cuplu să reziste. Odată cu pierderea încrederii în partener se diminuează și respectul pentru acesta, iar relația nu mai are pe ce să se sprijine: ea devine un scaun cu un picior rupt care riscă oricând să se răstoarne la cea mai mică atingere.
