Arhive etichetă | parinti

Impactul tehnologiei și rețelelor sociale asupra adolescenților: oportunități și riscuri

iul.29

În era digitală, tehnologia și rețelele sociale au devenit o parte integrantă a vieții adolescenților, având influențe puternice asupra dezvoltării lor, atât pozitive, cât și negative.

Tehnologia oferă oportunități unice pentru învățare și conectare. Adolescenții pot accesa informații educative, participa la cursuri online și explora interese diverse prin intermediul internetului.

Rețelele sociale facilitează relațiile de prietenie și oferă suport emoțional, mai ales pentru cei care se simt izolați în viața reală. Grupurile online de suport și comunitățile virtuale sunt resurse valoroase pentru adolescenții care caută înțelegere și sprijin.

În același timp, există riscuri asociate cu utilizarea excesivă a tehnologiei și rețelelor sociale. Cyberbullying-ul, comparațiile sociale și presiunea de a prezenta o imagine perfectă pot afecta negativ stima de sine și sănătatea mentală a adolescenților.

Timpul excesiv petrecut în fața ecranelor poate duce la izolare socială, probleme de somn și scăderea performanțelor școlare. Este esențial ca părinții și educatorii să monitorizeze și să regleze utilizarea tehnologiei, promovând echilibrul și conștientizarea riscurilor.

Educația digitală este deosebit de importantă pentru a-I învăța si ajuta pe adolescenți să navigheze în siguranță în lumea digitală. Programele școlare și campaniile de conștientizare pot oferi adolescenților informații despre securitatea online, despre gestionarea timpului petrecut în mediul digital și despre importanța unei utilizări responsabile a tehnologiei. Dezvoltarea gândirii critice și a competențelor digitale îi poate ajuta pe tineri să evite capcanele internetului și să beneficieze de oportunitățile acestuia.

Este evident că integrarea tehnologiei și a rețelelor sociale în viața adolescenților nu poate fi evitată, astfel încât abordarea optimă a acestei probleme implică educație și supraveghere atentă. Dezvoltarea unui comportament responsabil în mediul online necesită eforturi concertate din partea părinților, educatorilor și a comunității în ansamblu. Părinții joacă un rol crucial în modelarea obiceiurilor digitale sănătoase. Prin dialog deschis și constant cu copiii lor, aceștia pot încuraja utilizarea tehnologiei într-un mod echilibrat și conștient. Monitorizarea activităților online și stabilirea unor limite clare pentru timpul petrecut în fața ecranelor sunt măsuri esențiale pentru a preveni dependența și efectele negative asupra sănătății mentale.

Educația formală trebuie să includă aspecte legate de siguranța online și competențele digitale. Școlile pot organiza ateliere și sesiuni de informare care să abordeze subiecte precum prevenirea cyberbullying-ului, protejarea informațiilor personale și recunoașterea informațiilor false. Astfel, adolescenții vor fi mai bine pregătiți să navigheze în siguranță pe internet și să utilizeze tehnologia într-un mod benefic.

Pe lângă educația formală, este important ca adolescenții să fie încurajați să participe la activități offline care promovează dezvoltarea personală și socială. Activitățile sportive, voluntariatul și hobby-urile pot oferi alternative sănătoase la timpul petrecut în mediul virtual, contribuind la un stil de viață echilibrat.

Ne place sau nu, trebuie să recunoaștem că tehnologia și rețelele sociale au un impact semnificativ asupra vieții adolescenților, cu influențe atât pozitive, cât și negative. Prin educație, monitorizare și încurajarea unui comportament responsabil, se poate maximiza potențialul benefic al acestor instrumente, minimizând în același timp riscurile asociate. Este o responsabilitate colectivă să ghidăm adolescenții în această eră digitală, asigurându-ne că sunt bine echipați pentru a face față provocărilor și a profita de oportunitățile oferite de tehnologie.

Influența anturajului și a mediului asupra adolescenților

iul.19

Adolescența este o perioadă crucială în viața oricărei persoane, marcată de numeroase schimbări fizice, emoționale și sociale. În această etapă, adolescenții își dezvoltă identitatea, explorează independența și își formează atitudinile și comportamentele care le vor influența viața de adult. Ea este o perioadă de tranziție și dezvoltare intensă, în care anturajul și mediul joacă roluri cruciale. Un anturaj pozitiv și un mediu suportiv pot sprijini dezvoltarea sănătoasă a adolescenților, în timp ce influențele negative pot crea riscuri și provocări. Este esențial ca părinții, educatorii și comunitatea să colaboreze pentru a crea medii care să promoveze bunăstarea și dezvoltarea pozitivă a tinerilor. Prin înțelegerea și gestionarea influențelor anturajului și mediului, putem contribui la formarea unei generații de adulți responsabili și echilibrați.

Anturajul, sau grupul de prieteni și colegi, joacă un rol esențial în viața unui adolescent. În această perioadă, tinerii tind să petreacă mai mult timp cu prietenii decât cu familia, iar opiniile și comportamentele acestora devin repere importante. Influența anturajului poate fi atât pozitivă, cât și negativă, iar efectele sunt adesea complexe și interdependente.

Un anturaj pozitiv poate încuraja dezvoltarea unor abilități sociale sănătoase, cum ar fi empatia, cooperarea și rezolvarea conflictelor. Prietenii care promovează comportamente prosociale și valori pozitive pot influența adolescentul să adopte atitudini similare. De exemplu, un grup de prieteni care apreciază educația și activitățile extracurriculare poate motiva adolescentul să se implice în aceste domenii, ceea ce contribuie la dezvoltarea sa academică și personală.

Pe de altă parte, un anturaj negativ poate avea consecințe dăunătoare. Adolescenții pot fi influențați să adopte comportamente riscante, cum ar fi consumul de substanțe, violența sau comportamentele delincvente. Presiunea de a se conforma grupului poate fi foarte puternică în această perioadă, iar dorința de a fi acceptat poate determina adolescentul să facă alegeri nesănătoase.

Mediul în care trăiește și se dezvoltă un adolescent include familia, școala, comunitatea și mediul cultural. Toate aceste elemente contribuie la formarea identității și comportamentului tinerilor.

Familia este primul mediu social în care un adolescent își formează valorile și normele. Un mediu familial stabil, în care există comunicare deschisă și suport emoțional, poate oferi adolescentului încrederea și securitatea necesară pentru a explora și a se dezvolta sănătos. În schimb, un mediu familial disfuncțional, marcat de conflicte sau abuzuri, poate avea efecte negative asupra dezvoltării emoționale și comportamentale a adolescentului.

Școala reprezintă un alt mediu important în viața adolescenților. Aici, ei nu doar că își dezvoltă cunoștințele academice, dar învață și să interacționeze social și să se integreze în societate. Profesorii și colegii pot avea un impact semnificativ asupra atitudinilor și comportamentelor adolescenților. Un mediu școlar pozitiv, care promovează incluziunea și respectul, poate sprijini dezvoltarea sănătoasă a adolescenților.

Comunitatea în care trăiește un adolescent și mediul cultural mai larg influențează, de asemenea, dezvoltarea acestuia. Normele sociale, valorile culturale și oportunitățile disponibile în comunitate pot modela aspirațiile și comportamentele adolescenților. De exemplu, o comunitate care oferă acces la activități recreative și de voluntariat poate încuraja dezvoltarea unor abilități diverse și a unui sentiment de apartenență.

In continuare voi prezenta răspunsurile la câteva întrebări care mi-au fosr adresate în timpul workshop-ului pe această temă:

Ce influențe exercită anturajul asupra adolescenților?

Interacțiunile sociale ale adolescenților sunt modelate de anturaj, care poate influența pozitiv prin necesitatea de socializare sau negativ prin adoptarea comportamentelor neadecvate, cum ar fi fumatul sau alcoolizarea.

Cum se manifestă presiunea anturajului asupra adolescenților?

Presiunea anturajului se manifestă sub două forme distincte: implicită, prin internalizarea normelor grupului, și explicită, prin influențe externe directe.

De ce cedează unii adolescenți la presiunea anturajului?

Adolescenții pot ceda la presiunea anturajului pentru a obține acceptarea și aprecierea grupului sau din curiozitatea de a experimenta noi experiențe. Această dorință de a se integra poate conduce la renunțarea la propriile valori.

Care sunt caracteristicile adolescenților cei mai vulnerabili la influența negativă a anturajului?

Adolescenții cu o stimă de sine scăzută, care se simt izolați sau au nevoi specifice, sunt mai expuși la influențele negative ale grupului.

Cum influențează mediul dezvoltarea adolescenților?

Dezvoltarea personalității și a valorilor la adolescenții este influențată de interacțiunea dintre factorii genetici, emoționali, sociali, de mediu și educaționali, acestea interacțiunea și se influențează reciproc.

Care este rolul părinților în contracararea influențelor negative ale anturajului?

Părinții sunt esențiali în contracararea influențelor negative ale anturajului prin comunicare eficientă, promovarea valorilor morale și implicarea activă în viața copilului, creând astfel o relație de încredere și ajutând la luarea deciziilor adecvate.

Cum poate școala și comunitatea să ajute la formarea adolescenților?

Școala și comunitatea pot completa educația primită în familie, contribuind la dezvoltarea valorilor, abilităților sociale și a încrederii în sine la adolescenți.

Ce factori sunt esențiali în a-i ajuta pe adolescenți să facă față presiunilor anturajului?

Factorii esențiali includ cultivarea unor valori solide și a încrederii în sine, prin implicarea activă a familiei, școlii și comunității, ei fiind cheia pentru a-și păstra integritatea și a-și urma propriile valori.

Copilul are nevoie de doi parinti

mart.14

In urma unui divort, in mod inevitabil, intervin tot felul de schimbari in viata copilului, incepand de la faptul ca va ramane cu unul din parinti si pe celalat il va vedea doar din cand in cand, pana la schimbarea domiciliului, a scolii etc. Si pentru ca parintii sunt divortati, dar se implica amandoi in viata copilului, vor aparea diferente in ceea ce priveste modul de educatie si/sau crestere  a copilului Aceste diferente nu sunt benefice pentru copil si ar fi bine ca inainte de a critica ceea ce nu face bine celalalt parinte, sa se incerce mai intai o armonizare a acestor diferente, in asa fel incat copilul sa fie cat mai putin afectat.

In practica mea am vazut multi copii care au dificultati de adaptare dupa divortul parintilor. Copiilor le trebuie un timp destul de indelungat ca sa inteleaga ceea ce s-a intamplat, de ce unul din parinti (de obicei tatal) nu mai sta cu ei, de ce atunci cand merge in vizita la celalalt parinte sunt alte reguli decat acasa etc. Conlucrarea celor doi parinti si buna cooperare in cresterea si educarea copilului ii asigura acestuia cadrul de stabilitate emotionala pentru a face fata schimbarilor si a se dezvolta armonios. Astfel cei doi parteneri trebuie sa lase deoparte frustrarile personale si sa excluda copii din ceea ce au ei de “impartit”; copiilor si asa le este greu sa faca fata despartirii parintilor, sa mai suporte si acuze de genul “semeni cu tatal tau/mama ta” este prea mult pentru ei.

De aceea, intotdeauna le recomand parintilor divortati care vin la consiliere sa excluda copii din “rafuiala” personala cu celalalt parinte si sa gaseasca o impreuna o linie comuna privind tot ceea ce tine de cresterea si educarea copiilor. Pentru ca dupa divort copilul trebuie sa stie ca are in continuare doi parinti care il iubesc si ii sunt aproape in egala masura

psih.Florentina Negrescu

 

Copilul si divortul

aug.7

jurnalul.ro

Prin natura sa, copilul este egocentric si nu poate intelege o situatie decat daca o raporteaza la el. Astfel, in cazul unui divort, el va interpreta ca fiind el insusi motivul despartirii parintilor sai: “Pleci pentru ca nu sunt cuminte? Va certati din cauza notelor mele mici de la scoala?” Si chiar daca nu exprima aceste ingrijorari, trebuie sa tineti seama de ele pentru ca ele exista si are nevoie sa auda de la parinti ca nu el este vinovat de despartirea lor.

Are nevoie sa i se spuna ca amandoi il iubiti si nimic nu se va schimba in privinta aceasta. In acest mod, el se va simti iubit si protejat si va sti ca are locul sau in inima voastra pe care nu i-l va lua nimeni.

Copilul are nevoie sa-si exprime sentimentele: furia, suferinta fata de o situatie pe care nu  a ales-o, pe care nu o poate controla si in fata careia se simte neputincios. Daca va iubiti copilul, atunci trebuie sa-I intelegeti si sa-i acceptati imbufnarile, lacrimile, tacerile sau rabufnirile. Acceptandu-i suferinta ii oferiti posibilitatea de a o depasi. Nu trebuie sa o negati niciodata, pentru ca ea exista si este reala.

Cand va intelege despre ce este vorba, ca mama si tata nu mai vor si nu mai pot sa stea impreuna, va incepe sa-si puna intrebari de ordin practic legate de viata lui: “Eu cine o sa stau? Si cand o sa-l vad pe celalalt? Si cine o sa ma mai ajute la lectii?”. Cu rabdare si iubire, trebuie sa-i oferiti toate lamuririle de care are nevoie si nu uitati ca un copil cu cat e mai mic cu atat are nevoie de raspunsuri clare pentru ca pentru el casa si familia sunt foarte importante.  Din aceasta cauza, ar fi de dorit, ca macar in perioada de criza imediat urmatoare despartirii, sa nu se schimbe prea mult mediul in care traieste pastrand, pe cat posbil, rutina, obiceiurile si locul unde traieste.

sursa foto: jurnalul.ro

Sa ramanem impreuna de dragul copiilor?

iul.30

imagesVK4OWAGB

Sa-ti feresti copii de suferintele divortului poate fi un sacrificiu sau o scuza folosita de cuplul parental, pe care copiii le vor plati scump mai tarziu. Cum stau lucrurile de fapt? Dificultatea, cand nimic nu-i mai leaga pe  cei doi soti si raman impreuna numai pentru copii, le transfera povara lor copiilor si acestia vor avea  o datorie prea mare fata de parintii lor. O astfel de decizie creeaza copii sacrificati si culpabilizati. Ea poate fi functionala numai daca parintii isi asuma in totalitate aceasta decizie si nu se victimizeaza.

Atunci cand se produce divortul si cuplul parental nu mai exista, nimic nu-i impiedica pe cei doi sa-si imparta coparentalitatea, bazata pe stima si incredere. Astfel, amandoii vor continua sa se implice in viata copiilor. Dar pentru o  coparentalitate de success trebuie ca fiecare sa respecte regula urmatoare: emotiile negative si  sentimentele de tradare sau furie fata de fostul(fosta) sa nu le exprime de fata cu copiii; sa aiba deci puterea de a se gandi mai intai la binele copiilor!

In momentele traumatice, asa cum este un divort, copii au nevoie sa se simta securizati, au nevoie de dragostea si protectia ambilor parinti, au nevoie sa stie ca acestia ii vor iubi si sprijni in continuare. Aceste nevoi sunt mai pregnante la copiii foarte mici, la cei cu varste intre 4 si 6 ani si la adolescenti. Pentru acestia, criza unui divort este mai greu de gestionat, deoarece in aceaste perioade copili au nevoie de repere stabile in viata lor pentru ca altfel se simt amenintati. Cu toate acestea, pentru copii, un divort este de preferat unei convietuiri conflictuale, in care doi parinti ce nu se mai iubesc se cearta si se plang continuu unul de celalalt.

Sursa foto: itsybitsy.ro

Ce să le spunem copiilor când hotărâm să divorțăm

iul.5

imagesRNHGYFEE

Oricât de dificil ar fi pentru  cei doi adulți să facă față durerii și stresului unui divorț, atunci când sunt și copii la mijloc, ei trebuie să găsească puterea de a trece peste durerea lor și să-i ajute copii să înteleagă ce se petrece și, de asemenea, să găsească tonul și momentul potrivit pentru a le da explicații referitoare la ceea ce se întâmplă. Explicațiile trebuie să fie potrvite vârstei lor pentru ca ei să le poată ”digera”.

1.Spuneți-le adevărul!
Copiii trebuie să știe că veți divorța  și că acest lucru este ireversibil. Nu trebuie să intrați în amănunte legate de motivele divorțului, dar trebuie să le subliniați faptul că nu există cale de întoarcere; de exemplu spuneți-le ceva simplu ”Eu și cu tatăl vostru nu ne mai întelegem și am hotarât să divorțăm!”. În același timp nu uitați să îi asigurați de dragostea dvs pentru ei și de faptul că veți rămâne întotdeauna părinții lor chiar dacă nu veți mai fi împreună.

2. Avertizați-i asupra schimbărilor!
Copii trebuie să știe că viața lor, așa cum o știau ei, se va schimba. Vor interveni schimbări în ceea ce privește familia, unul din părinți nu va mai locui cu ei, poate că vor fi nevoiți să se mute într-o altă locuință, să schimbe școala etc. Este important pentru ei să le anticipați întrebările și îngrijorările și să le spuneți de toate aceste schimbări și că veți găsi soluții împreună pentru orice situație ce ar putea interveni.

3. Spuneți-le că îi iubiți!
Chiar dacă vi se pare că nu este necesar să le spuneți cât îi iubiți, că acest lucru este evident, pentru ei înseamnă foarte mult să o audă de la dvs și să știe că veți fi în continuare acolo pentru ei, fiindu-le alături ca și până atunci să-i ajutați la teme, să-i duceți la și să-i luați de la gradiniță, școală etc. Și nu vă fie frică, oricât de des le-ati spune, nu este niciodată  prea mult!
Sursa foto:avantaje.ro

Cum îi afectează pe copii divorţul părinţilor?

iun.24

 

divort-copil-parinti-divortati

În zilele noastre, divorţul a deveni ceva obişnuit. Şi pentru că este un fapt că în ultimele decenii tot mai multe cupluri ajung la divorţ, chiar dacă au copii, mai multe studii au fost întreprinse pentru a vedea în ce măsură divorţul părinţilor îi afectează pe copii.

Tot mai puţini sunt cei care încearcă să salveze căsnicia cu orice preţ. La cele mai mici disfuncţionalităţi, partenerii decid să se despartă. Dacă acest lucru se produce înainte de a se ajunge la conflicte majore care să afecteze profund viaţa întregii familii, atunci divorţul, chiar dacă lasă urme asupra copiilor, este mai de dorit decât convieţuirea într-un mediu toxic, suprasaturat de certuri, reproşuri şi frustrări.

S-a demonstrat că dacă divorţul se produce în faza când cei doi soţi încă mai pot comunica, influenţa asupra copiilor nu este atât de negativă şi aceştia se adaptează mai bine la noile condiţii de viaţă. Mult mai nociv este pentru copii să trăiască, zi de zi, într-o atmosferă apăsătoare, în care părinţii se ceartă tot timpul şi se acuză reciproc şi unde, nu de puţine ori, copii sunt folosiţi ca arme de către un părinte pentru a-l pedepsi pe celălalt.

Lucrând cu copii care au trecut prin divorţul părinţilor am remarcat că cel mai adesea lucrul de care aceştia se plâng şi-i deranjează cel mai tare este timpul petrecut cu părintele care pleacă. Faptul că trebuie să-şi drămuiască timpul cu părintele care nu stă cu ei, că îl văd doar din când în când, că uneori aceste întrevederi sunt umbrite de intervenţia celuilalt părinte, este lucrul care îi deranjează şi-i îndurerează pe care majoritatea copiilor cu părinţi divorţaţi. Ca şi băieţelul din imagine, ei şi-ar dori să poată petrece timp egal cu ambii părinţi!

Trebuie să treacă mult timp, uneori ani, până când copiii admit că părinţii lor nu vor mai fi niciodată împreună şi că de acum încolo, ei, copiii, vor trebui să-şi împartă la doi timpul pe care îl petrec cu părinţii lor.

Autor: psih. Florentina Negrescu

sursa foto: lib.edu

 

 

4 greșeli pe care părinții le fac după divorț

iun.16

10440968_239273586270844_6313411853832034892_n

Imediat după divorț, cei doi soți se pot simți amenințați, vulnerabili și viața le poate părea fără sens. Furia pe care o resimte mai ales cel care este părăsit se poate îndrepta acum, fără intenție evident, către alți membri ai familiei care au legături cu celălalt partner. De aceea, este bine de știut ce să nu faceți dacă ați divorțat și aveți copii.
1. Nu va transformați copiii în mesager pentru a transmite fostului/fostei, mesaje pe care altfel nu i le puteți transmite. Cel mai eficient mod ar fi sa-i scrieți un e-mail sau să-i dați un telefon și să discutați problema direct și nu prin intermediul copiilor care astfel se simt expuși și manipulați.
2. Nu cădeți în capcana de a le povesti copiilor cu lux de amanunte ”tradarea” partenerului. Nu uitați ca celălalt este și rămâne părintele copilului chiar daca nu mai este soțul vostru, iar copilul se va simți prins la mijloc în această situație. Nu-l transformați în confident pentru că acest lucru este mai mult decât poate el să ducă.
3. Nu le interziceți copiilor să se întâlnească cu celalalt părinte. Și nici nu-l chestionați despre viața personală a acestuia. Când se întoarce după un week-end petrecut cu părintele care nu stă cu el, puneți-i intrebări legate despre activitatea și interacțiunea lui cu celălalt părinte și nu despre cine mai era de față, despre actuala prietenă a fostului soț, despre cum arată aceasta, ce face, ce spune. Copilul se va simți amenințat și îi veți creea o stare de stres pentru că nu va ști cum să vă spună astfel încât să nu vă supărați.
4. Când copilul face ceva greșit nu faceți afirmații de genul ”ești exact ca tatăl tău/ mama ta!” pentru că îi induceți ideea că el este rău și că ceva nu este în regulă cu el. Explicați-i ce a greșit și care este comportamentul pe care îl așteptați de la el fără să faceți referiri la celălalt părinte.
Astfel, învățați să le fiți alături copiilor, să le răspundeți la întrebări atunci când au, să nu le interziceți accesul la celălalt părinte și să vă păstrați neutralitatea față de acesta în discuțiile pe care le aveti cu copiii!

Când parinții divorțează

sept.9

 

În ultimii ani sunt tot mai dese cazurile de divorț în familiile cu copii. Cauzele sunt multiple, de la dispariția dragostei care i-a unit la început pe cei doi soti, până la cazuri de abuz de alcool sau violență domestică. Uneori doar unul din soți vrea să divorțeze și atunci procesul este mai lung și mai anevoios pentru că celălalt se opune, iar în familie se instalează o stare de tensiune cu repercusiuni directe asupra tuturor membrilor familiei.

Oricare ar fi motivul pentru care cei doi soți decid să se despartă, lucrurile sunt complicate, procesul în sine este dureros și perturbă viața întregii familii. În tot acest proces, copii, mai ales dacă sunt mai mici, sunt foarte afectați cu atât mai mult dacă nu li se explică faptul că neîntelegerile dintre părinți nu au nicio legătură cu ei, că nu e vina lor că mami și tati nu mai vor să stea împreună și că, indiferent de ceea ce se intamplă între cei doi adulti, ei vor rămâne întotdeauna părinții lor.

Indiferent de motivele care duc la divorț un lucru este clar: nu copii sunt cauza divorțului. Pentru copii este greu să înteleagă singuri acest lucru și să nu o  ia personal. De aceea este foarte important ca acest lucru să le fie explicat de părinți tocmai  pentru că ei au tendința de a se simți vinovați de faptul că parinții nu mai stau împreună. De multe ori, ei își pun întrebări de genul: Eu sunt de vină că tata/mama a plecat? Dacă aș fi învațat mai bine mai pleca? sau se gândesc că dacă ar fi fost mai cuminți atunci părinții lor nu s-ar fi despărțit. De aceea este important ca cei doi părinți să discute deschis cu copiii și să le explice că hotarârea lor de a nu mai fi împreună nu are legătură cu ei, că ei, mama și tata, au avut motivele lor să se despartă, motive ce nu sunt legate de copii. Deasemenea trebuie să li se explice și faptul că divorțul este definitiv și că mama și tata nu vor mai fi împreună niciodată. Asta pentru că mulți copii au credința că ar putea face ceva ca să-i aducă înapoi împreună pe părinți. De multe ori copiii gândesc că dacă s-ar comporta exemplar, ar lua numai note bune, părinții s-ar împăca. Mai există și varianta să creadă că dacă nu vor mai învăța sau ar fi neascultători, atunci părinții ar fi nevoiți să se întâlnească să discute despre comportamentele lor neadecvate  și în felul acesta i-ar putea determina să fie din nou împreună. Atunci când apar astfel de cazuri este bine să se discute cu copiii, să li se explice că divorțul este definitiv și că indiferent ce vor face ei, mama și tata nu vor mai fi împreună.

Un alt aspect care trebuie discutat cu copii este cum îi va afecta pe ei despărțirea părinților: unde vor locui, cu cine, când se vor vedea cu celălalt părinte – să nu li se interzică să-l sune sau să-i scrie. Sub nicio formă nu trebuie să se vorbească în termeni denigratori despre părintele care a decis să plece, ci doar să se prezinte faptele. Trebuie cântărit cu grijă ce anume li se va spune copiilor despre neîntelegerile existente între părinți, în funcție de vârsta lor și în așa fel încât să nu devină confidenții adulților. Comunicarea directă cu copii este foarte importantă. Dacă li se explică copii înteleg și în felul acesta ne asigurăm că divorțul nu îi va influența negativ în dezvoltarea lor ulteriora sau macar că urmarile acestuia asupra dezvoltării lor vor fi cât mai mici.