Arhive etichetă | timp pentru tine

Poate că timpul potrivit e acum

iun.24


Nu aștepta timpul potrivit pentru a face ceva pentru tine. S-ar putea să nu vină.
S-ar putea să tot amâni, crezând că mai târziu va fi mai bine, mai ușor, mai potrivit. Dar acel mai târziu devine adesea un „prea târziu”.
Suntem crescuți cu ideea că totul trebuie să urmeze un plan bine stabilit. Ni s-a spus că există un „timp pentru toate” și că trebuie să le facem în ordine. ”Acum trebuie să mă ocup de carieră. După aceea, îmi fac o casă, îmi iau o mașină, mă căsătoresc, fac un copil. Apoi vine timpul dedicat creșterii copilului. Apoi, poate, vine timpul pentru mine.”
Și uite-așa trec anii. Ne trezim la o vârstă la care ne uităm în urmă și ne întrebăm: ”Eu unde am fost în toată această poveste?” Am bifat tot ce trebuia bifat, dar cumva am rămas pe dinafară. Ne-am dus viața ca pe o listă de sarcini și ne-am uitat pe noi.
Adevărul e că timpul potrivit nu vine singur. Nu apare din senin, nu ni se servește pe tavă. Timpul potrivit este cel pe care ni-l facem noi, conștient, chiar și atunci când pare incomod sau „neproductiv”. Poate că a venit timpul, acum, și nu altădată, să te ocupi de tine. Să-ți faci acele mici plăceri pe care le tot amâni. Să te adaugi pe lista ta de „Trebuie” – nu ca un moft, ci ca o necesitate. Să-ți acorzi și ție atenție, afecțiune, grijă.
A avea grijă de tine nu înseamnă egoism. Nu e frivolitate, nu e pierdere de vreme. E o formă de respect de sine. E o recunoaștere a faptului că și tu contezi. Că și tu ai nevoie de spațiu, de relaxare, de bucurii.
Poate că nu e momentul perfect, dar e suficient de bun. Poate că mai sunt lucruri de făcut, dar nu toate trebuie să fie gata ca tu să trăiești.  Poate că viața n-o să se oprească niciodată din a cere de la tine, dar tu poți alege să te oprești din când în când și să te întrebi: „Ce-mi face bine mie, acum?” „Ce-aș avea nevoie, azi, ca să mă simt mai aproape de mine?” „Ce vis mic am lăsat deoparte în așteptarea unui timp ideal?”
Nimeni nu vine să-ți dea voie să trăiești. Nimeni nu-ți aduce într-o cutie elegantă „momentul perfect”. Dar poți alege să nu mai amâni, să nu mai trăiești doar pentru „atunci”, și să te uiți puțin și la acum.
Ai obosit să duci doar responsabilități, simți că nu mai e loc de tine în propria viață și nu știi de unde să începi? Un început poate fi chiar această întrebare: „Cum ar fi să mă pun și pe mine pe listă?”
Începe cu pași mici. Cu un ceai băut în liniște. Cu un timp scurt doar pentru tine. Cu o activitate care îți face plăcere. Cu o zi în care să nu faci nimic altceva decât să fii. Te vei mira cât de mult contează acele clipe în care te aduni și te asculți.
Viața nu așteaptă, dar tu poți alege să o trăiești din plin în fiecare moment. Nu la pensie, nu după ce „se așază toate”, nu când totul va fi perfect. Ci acum. Chiar acum. Pentru că timpul potrivit e deja aici, doar așteaptă să-l recunoști.

Timpul care ne scapă printre degete

apr.30


Mă uit la ceas și, ca de multe ori, realizez că deja a trecut jumătate din zi. Timpul zboară atunci când ești prins cu diverse lucruri, când ești concentrat, când ești în flux. Și totuși, chiar dacă ni se pare că nu avem niciodată suficient timp, tocmai din acest motiv devine esențial să ne luăm timp pentru noi.
Nu spun că trebuie să aplicăm riguros metode precum Pomodoro (deși poate funcționa pentru unii), dar cred că fiecare dintre noi poate găsi 5-10 minute după o oră de muncă intensă, în fața computerului, pentru o pauză. Una reală. În care să ne ridicăm, să ne mișcăm, să respirăm puțin.
Zilele trecute am citit un articol despre cum poți face 10.000 de pași zilnic chiar și atunci când nu ai la dispoziție o oră întreagă să ieși la plimbare. Una dintre ideile din articol m-a surprins prin simplitatea și aplicabilitatea ei: să te ridici după fiecare oră de lucru și să faci pași – prin casă, pe terasă, afară, oriunde te afli – timp de 10 minute. Sincer, mi s-a părut o idee foarte bună, mai ales că și mie, ca și multora dintre voi, îmi lipsește adesea acea oră liberă în care aș putea să ies la o plimbare mai lungă. Iar atunci când o am, e ori foarte devreme dimineața, ori târziu în noapte – momente deloc prietenoase pentru o ieșire. Așa că am început să testez această metodă a pauzelor de 10 minute. Și funcționează mai bine decât mă așteptam. Nu doar că îmi odihnesc ochii și corpul, dar parcă și gândurile devin mai limpezi. Ritmul interior se reașază, iar ziua capătă altă structură, mai blândă, mai echilibrată.
Poate că nu avem control asupra timpului care trece, dar avem control asupra felului în care alegem să-l trăim. Iar aceste 10 minute – aparent nesemnificative – pot face o diferență reală.
Tu ce faci în pauzele tale? Îți acorzi câteva minute doar pentru tine? Spune-mi în comentarii – poate ne inspirăm unii pe alții.

nov.28

 

Dimineata cand te trezesti, lenevesti cateva minute inainte de a te da jos din pat? La cafeaua de dimineata zabovesti mai mult decat iti propui? Seara, cand ajungi acasa, te trezesti ca te asezi, uneori, pe canapea si stai fara sa faci nimic? Stiu, te simti vinovata pentru ca in timpul asta ai putea sa faci multe alte lucruri din lista ta pe ziua respectiva si gandurile care iti trec prin cap dupa astfel de momente sunt ceva de genul „Pierd timpul aiurea!”. Da, privit dintr-un anumit unghi poate ca asa pare, insa ia schimba perspectiva, nu poate sa fie si „Imi acord timp pentru mine, merit sa am si eu momentele mele de relaxare intr-o zi obisnuita!”? Tu din ce perspectiva privesti?