Nu aștepta timpul potrivit pentru a face ceva pentru tine. S-ar putea să nu vină.
S-ar putea să tot amâni, crezând că mai târziu va fi mai bine, mai ușor, mai potrivit. Dar acel mai târziu devine adesea un „prea târziu”.
Suntem crescuți cu ideea că totul trebuie să urmeze un plan bine stabilit. Ni s-a spus că există un „timp pentru toate” și că trebuie să le facem în ordine. ”Acum trebuie să mă ocup de carieră. După aceea, îmi fac o casă, îmi iau o mașină, mă căsătoresc, fac un copil. Apoi vine timpul dedicat creșterii copilului. Apoi, poate, vine timpul pentru mine.”
Și uite-așa trec anii. Ne trezim la o vârstă la care ne uităm în urmă și ne întrebăm: ”Eu unde am fost în toată această poveste?” Am bifat tot ce trebuia bifat, dar cumva am rămas pe dinafară. Ne-am dus viața ca pe o listă de sarcini și ne-am uitat pe noi.
Adevărul e că timpul potrivit nu vine singur. Nu apare din senin, nu ni se servește pe tavă. Timpul potrivit este cel pe care ni-l facem noi, conștient, chiar și atunci când pare incomod sau „neproductiv”. Poate că a venit timpul, acum, și nu altădată, să te ocupi de tine. Să-ți faci acele mici plăceri pe care le tot amâni. Să te adaugi pe lista ta de „Trebuie” – nu ca un moft, ci ca o necesitate. Să-ți acorzi și ție atenție, afecțiune, grijă.
A avea grijă de tine nu înseamnă egoism. Nu e frivolitate, nu e pierdere de vreme. E o formă de respect de sine. E o recunoaștere a faptului că și tu contezi. Că și tu ai nevoie de spațiu, de relaxare, de bucurii.
Poate că nu e momentul perfect, dar e suficient de bun. Poate că mai sunt lucruri de făcut, dar nu toate trebuie să fie gata ca tu să trăiești.  Poate că viața n-o să se oprească niciodată din a cere de la tine, dar tu poți alege să te oprești din când în când și să te întrebi: „Ce-mi face bine mie, acum?” „Ce-aș avea nevoie, azi, ca să mă simt mai aproape de mine?” „Ce vis mic am lăsat deoparte în așteptarea unui timp ideal?”
Nimeni nu vine să-ți dea voie să trăiești. Nimeni nu-ți aduce într-o cutie elegantă „momentul perfect”. Dar poți alege să nu mai amâni, să nu mai trăiești doar pentru „atunci”, și să te uiți puțin și la acum.
Ai obosit să duci doar responsabilități, simți că nu mai e loc de tine în propria viață și nu știi de unde să începi? Un început poate fi chiar această întrebare: „Cum ar fi să mă pun și pe mine pe listă?”
Începe cu pași mici. Cu un ceai băut în liniște. Cu un timp scurt doar pentru tine. Cu o activitate care îți face plăcere. Cu o zi în care să nu faci nimic altceva decât să fii. Te vei mira cât de mult contează acele clipe în care te aduni și te asculți.
Viața nu așteaptă, dar tu poți alege să o trăiești din plin în fiecare moment. Nu la pensie, nu după ce „se așază toate”, nu când totul va fi perfect. Ci acum. Chiar acum. Pentru că timpul potrivit e deja aici, doar așteaptă să-l recunoști.