Arhive etichetă | acum

Poate că timpul potrivit e acum

iun.24


Nu aștepta timpul potrivit pentru a face ceva pentru tine. S-ar putea să nu vină.
S-ar putea să tot amâni, crezând că mai târziu va fi mai bine, mai ușor, mai potrivit. Dar acel mai târziu devine adesea un „prea târziu”.
Suntem crescuți cu ideea că totul trebuie să urmeze un plan bine stabilit. Ni s-a spus că există un „timp pentru toate” și că trebuie să le facem în ordine. ”Acum trebuie să mă ocup de carieră. După aceea, îmi fac o casă, îmi iau o mașină, mă căsătoresc, fac un copil. Apoi vine timpul dedicat creșterii copilului. Apoi, poate, vine timpul pentru mine.”
Și uite-așa trec anii. Ne trezim la o vârstă la care ne uităm în urmă și ne întrebăm: ”Eu unde am fost în toată această poveste?” Am bifat tot ce trebuia bifat, dar cumva am rămas pe dinafară. Ne-am dus viața ca pe o listă de sarcini și ne-am uitat pe noi.
Adevărul e că timpul potrivit nu vine singur. Nu apare din senin, nu ni se servește pe tavă. Timpul potrivit este cel pe care ni-l facem noi, conștient, chiar și atunci când pare incomod sau „neproductiv”. Poate că a venit timpul, acum, și nu altădată, să te ocupi de tine. Să-ți faci acele mici plăceri pe care le tot amâni. Să te adaugi pe lista ta de „Trebuie” – nu ca un moft, ci ca o necesitate. Să-ți acorzi și ție atenție, afecțiune, grijă.
A avea grijă de tine nu înseamnă egoism. Nu e frivolitate, nu e pierdere de vreme. E o formă de respect de sine. E o recunoaștere a faptului că și tu contezi. Că și tu ai nevoie de spațiu, de relaxare, de bucurii.
Poate că nu e momentul perfect, dar e suficient de bun. Poate că mai sunt lucruri de făcut, dar nu toate trebuie să fie gata ca tu să trăiești.  Poate că viața n-o să se oprească niciodată din a cere de la tine, dar tu poți alege să te oprești din când în când și să te întrebi: „Ce-mi face bine mie, acum?” „Ce-aș avea nevoie, azi, ca să mă simt mai aproape de mine?” „Ce vis mic am lăsat deoparte în așteptarea unui timp ideal?”
Nimeni nu vine să-ți dea voie să trăiești. Nimeni nu-ți aduce într-o cutie elegantă „momentul perfect”. Dar poți alege să nu mai amâni, să nu mai trăiești doar pentru „atunci”, și să te uiți puțin și la acum.
Ai obosit să duci doar responsabilități, simți că nu mai e loc de tine în propria viață și nu știi de unde să începi? Un început poate fi chiar această întrebare: „Cum ar fi să mă pun și pe mine pe listă?”
Începe cu pași mici. Cu un ceai băut în liniște. Cu un timp scurt doar pentru tine. Cu o activitate care îți face plăcere. Cu o zi în care să nu faci nimic altceva decât să fii. Te vei mira cât de mult contează acele clipe în care te aduni și te asculți.
Viața nu așteaptă, dar tu poți alege să o trăiești din plin în fiecare moment. Nu la pensie, nu după ce „se așază toate”, nu când totul va fi perfect. Ci acum. Chiar acum. Pentru că timpul potrivit e deja aici, doar așteaptă să-l recunoști.

Privind înainte

apr.25

Reflectează asupra vieții tale și eliberează-te de trecut. Dă la o parte  ce nu-ți mai servește și construiește viitorul pe baza a ceea ce ai învățat. Nu mai privi în urmă, lasă regretele în spate și urmează-ți calea construind viitorul cărămidă cu cărămidă. Învață să te bucuri de tot ce-ți oferă viața, de lucrurile mici și aparent neimportante. Pentru că acolo, în acele momente fragile și trecătoare, se ascunde esența. O rază de soare care îți atinge obrazul, o vorbă bună primită pe neașteptate, o respirație adâncă în mijlocul haosului – toate sunt daruri. Învățând să le recunoști, te antrenezi  pentru recunoștință, iar recunoștința te învață să vezi clar. Nu e nevoie să știi exact ce urmează, e de ajuns să faci pasul următor cu încredere. Când renunți să controlezi totul, când nu mai ești supărat pe viață pentru că nu ți-a dat ceea ce ai vrut, de-abia atunci începi să vezi ce ți-a oferit cu adevărat. Poate că nu ți-a dat oamenii pe care i-ai dorit, dar ți-a dat lecțiile de care aveai nevoie. Poate că nu ți-a deschis ușile la carea ai bătut cu disperare, dar ți-a deschis altele care în final s-au dovedit a fi mai potrivite. Când înveți să nu te mai agăți de trecut ca de o ancoră, începi să plutești spre un mâine mai liber. Iar libertatea asta nu înseamnă haos, ci înseamnă spațiu: spațiu să creezi, spațiu în gânduri, spațiu în inima ta. Spațiu ca să visezi din nou, ca să construiești ceva care să te reprezinte cu adevărat. Nu te mai pierde în întrebarea „De ce s-a întâmplat asta?” și întreabă-te mai degrabă „Ce pot învăța din asta?”. Pentru că fiecare rană poartă cu ea un adevăr și fiecare cădere are în ea potențialul unei ridicări mai înțelepte. Lasă trecutul să fie ce a fost: un loc de trecere, nu de locuit. Nu-l transforma în povestea care îți definește prezentul, ci în una dintre paginile unei cărți pe care o scrii în fiecare zi. Iar cartea ta merită să aibă un ton senin, nu apăsător și merită să fie scrisă cu speranță, nu cu regret. Nu mai aștepta să vină cineva să te salveze, pentru că tu ești singurul care poate construi o viață așa cum îți dorești. Pentru că ai în tine toate resursele de care ai nevoie. Pentru că ai supraviețuit lucrurilor pe care odată credeai că nu le vei putea duce. Pentru că ai învățat, ai crescut, ai înțeles. Acum e momentul să folosești tot ceea ce ești ca să-ți creezi viața așa cum vrei. Nu perfecțiunea contează, ci autenticitatea. Nu trebuie să fii mereu puternic, ci să fii sincer cu tine. Nu trebuie să demonstrezi ceva lumii, ci să trăiești în acord cu cine ești tu cu adevărat. Nu mai căuta aprobarea celor care nu te pot înțelege, nu mai încerca să fii ceea ce nu ești doar pentrua te potrivi în povești care nu-ți aparțin. Ai voie să te răzgândești, ai voie să alegi altceva, ai voie să spui nu acolo unde înainte spuneai da doar ca să fii acceptat. În fiecare zi poți alege din nou. În fiecare zi poți construi ceva mai bun pentru tine. Fiecare gând e o alegere. Fiecare reacție e o șansă. Fiecare moment e un nou început. Nu ești obligat să fii cine ai fost ieri. Lasă deoparte greutatea poveștilor din trecut și permite-ți să fii prezent, să fii autentic. Învață să te împrietenești cu tăcerea, cu răbdarea și cu simplitatea. Învață să nu mai fugi de singurătate, pentru că în atunci te poți auzi pe tine. Nu mai amâna viața până când totul va fi așezat, pentru că poate nu va fi niciodată. Învață să dansezi în mijlocul incertitudinii, să iubești chiar și când ți-e frică, să speri chiar și când pare că nu mai are niciun rost. Viața nu se trăiește în siguranță deplină, ci în curajul de a fi acolo, întreg, vulnerabil și deschis. Și dacă astăzi simți că te-ai rătăcit, adu-ți aminte că drumul înapoi spre tine începe cu o simplă întrebare: „Ce are nevoie sufletul meu acum?”. Apoi ascultă. Pentru că răspunsul e deja în tine.

Echinocțiul de primăvară

mart.20

Astăzi este echinocțiul de primăvară, un moment special care marchează începutul primăverii astronomice și începutul unei perioade în care ziua începe să câștige tot mai mult teren în fața nopții. Din acest moment, lumina va crește în mod constant și va deveni tot mai prezentă, mai puternică, va încălzi pământul, va trezi natura, va colora lumea în nuanțe vii, aducând cu ea o energie nouă, o reînnoire, un început. Este o perioadă care ne amintește că, la fel ca natura, și noi putem să creștem, să ne transformăm, să ieșim din iarnă, nu doar din iarna de afară, ci și din iarna interioară, din acele stări de amorțeală, de oboseală, de tristețe, care poate s-au adunat peste noi în lunile reci. Dacă natura înflorește, de ce nu am face și noi același lucru? Dacă ziua crește, putem și noi să creștem interior, să aducem mai multă lumină în sufletele noastre, să lăsăm loc pentru speranță, pentru visuri, pentru bucurii. Să profităm de această creștere a luminii și să creștem și noi, să ne îngrijim de sufletul nostru așa cum am îngriji o floare pe care vrem să o vedem crescând frumos. Să ne amintim că pentru a fi bine cu ceilalți, pentru a fi prezenți și disponibili pentru cei dragi și importanți pentru noi, este esențial mai întâi să fim bine cu noi înșine, să ne dăm nouă atenție, grijă, timp. Să nu mai amânăm ceea ce știm că avem nevoie: o pauză, o clipă de liniște, o vorbă bună spusă nouă, un zâmbet privindu-ne în oglindă. Să facem tot ce ne stă în putință să fim bine, chiar dacă asta înseamnă să spunem „nu” unor lucruri care ne copleșesc, chiar dacă asta înseamnă să cerem ajutor, chiar dacă asta înseamnă să ne permitem să nu fim perfecți. Așa cum primăvara nu vine bătând din palme, ci crește puțin câte puțin, așa și noi putem să creștem în ritmul nostru, să ne dăm voie să ieșim din întuneric, din temeri, din îndoieli și să lăsăm lumina să pătrundă în viața noastră. Să ne bucurăm de fiecare rază de soare, să ne bucurăm de ciripitul păsărilor care anunță o nouă zi, să ne bucurăm de mirosul de pământ reavăn, de primele flori, de culorile care prind din nou viață. Să fim recunoscători că suntem aici, că avem șansa unui nou început, că putem alege să creștem și să ne îngrijim de noi. Și poate, odată ce începem să ne acordăm această atenție, această iubire, vom observa că și în relațiile noastre cu ceilalți va fi mai multă căldură, mai multă răbdare, mai multă deschidere, pentru că atunci când suntem bine cu noi, putem fi cu adevărat prezenți pentru ceilalți. Așa că, odată cu echinocțiul de primăvară, să ne facem această promisiune nouă: să creștem, să ne luminăm, să avem grijă de ceea ce contează, de interiorul nostru, și să ne aducem aminte că, la fel ca ziua care învinge noaptea, și noi putem să învingem întunericul din noi. Să alegem să vedem partea luminoasă, să ne concentrăm pe ce avem bun și frumos, să privim viața cu ochi noi, cu suflet deschis, pregătit să îmbrățișeze primăvara și toate darurile ei.

Listele de început de an

ian.4

În fiecare început de an, ne găsim adesea prinși în entuziasmul creării unei liste lungi de dorințe și obiective. Fiecare dorință devine un angajament față de noi înșine, o promisiune de schimbare sau progres. Cu toate acestea, de multe ori, undeva pe parcurs, aceste liste rămân doar niște intenții neîmplinite. M-am regăsit în această situație de prea multe ori, așa că anul acesta am decis să fac lucrurile diferit.
Nu mi-am făcut o listă. În schimb, mi-am stabilit o direcție generală, o busolă care să mă ghideze, fără presiunea unor obiective mărețe care să pară uneori imposibile. În loc să mă concentrez pe ceva grandios, am ales să mă concentrez pe pași mici.
Cred că succesul, fie el personal sau profesional, vine din puterea de a acționa zilnic. De aceea, anul acesta mi-am propus să îmi stabilesc obiective simple, unele pe care să le pot îndeplini într-o zi sau într-o săptămână. Este ca și cum aș planta semințe în fiecare zi, fără să aștept ca pomul să crească peste noapte. Acest proces mă va ajuta să mă simt mai conectată la prezent și să trăiesc fără presiunea lui ‘trebuie’.
Când ne propunem schimbări uriașe, ne punem în situația de a ne simți copleșiți. Este ușor să ne pierdem motivația atunci când obiectivul pare atât de mare și de greu de atins. Dar când îți propui să faci un pas mic – să citești câteva pagini dintr-o carte, să ieși la o plimbare sau să lucrezi la un proiect timp de zece minute – devine mult mai ușor să menții ritmul.
Această metodă simplificată mă va ajuta să celebrez micile reușite și să apreciez procesul, nu doar rezultatul final. De fapt, nu există o destinație fixă, ci doar un drum pe care îl construim cu fiecare decizie pe care o luăm.
Dacă și tu simți că listele interminabile de început de an nu funcționează, poate este timpul să încerci o abordare diferită. Alege o direcție care să-ți inspire sens și bucurie, apoi concentrează-te pe pași mici. În fiecare zi, fă ceva care să te aducă mai aproape de tine însuți, nu neapărat de un obiectiv măreț. În felul acesta, vei descoperi că progresul adevărat vine din constanță și din micile alegeri care devin un mod de viață. Vei vedea că acești pași aparent nesemnificativi te vor duce mai departe decât ai crezut vreodată.
Anul acesta, îți doresc să mergi pe un drum al echilibrului și al curajului de a face lucruri mici cu suflet mare!

Oameni

mart.27

Unii oameni intră în viața noastră și ne ating sufletul; pe aceștia îi purtăm în inima noastră chiar și atunci când ies din viața noastră. Altii întră și ies la fel de repede ca un tren accelerat ce trece printr-o gară; pe aceștia nici nu ni-i mai  aducem aminte. Iar alții se strecoară în viața noastră și ne intră cu bocancii în suflet; pe aceștia îi scoatem noi, e adevarat cu multă durere, din viață, inimă și amintiri.

Dacă ai acum în viața ta măcar o persoană din prima categorie bucura-te cât mai mult de ea și primește cu iubire ceea ce are sa-ți ofere. La rândul tău nu aștepta la nesfărșit acel forever mâine pentru a-i spune cat de importantă este – ziua de astăzi este cea care contează, ziua de ieri a trecut, iar cea de mâine nu a venit încă.